BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

luni, 18 ianuarie 2010

Aceeasi poveste



Incerc din rasputeri sa ma regasesc si sa ma gandesc bine la ceea ce imi doresc de la viata aceasta,dar pur si simplu nu reusesc in acest mediu tensionat,necompatibilitatea din jurul meu imi preseaza organele vitale,creierul mi-e stors de aceleasi ganduri sacaitoare de ani de zile,imi imbatraneste pielea de la praful anilor pe care i-am pierdut degeaba,cu niste urme adanci de regrete.Sunt inca tanar dar asta nu va mai tine mult...ooo nuuu...deja incep sa prevad finalul cand imi voi pierde entuziasmul pentru a face ceva formidabil de care sa imi aduc aminte cu placere,pe bune,chiar NU TRAIESC,sunt pur si simplu mai mort decat soldatii ucisi pe toate campurile de batalie din razboaiele precedente.
Oricum o sa plec(ma mut cu altcineva)sper ca dincolo sa imi fie mai bine,sa ma pot regasi sub o alta forma,probabil voi fi un cameleon,silentios si invizibil,dar tot cu aceleasi vicii si ticuri proaste...nu e nici o problema,sunt cameleon de acum incolo,ma va observa doar cel interesat de actiunile mele.Vreau ordine in viata mea si un anumit echilibru interior care e mult mai important decat un echilibru al actiunilor mele in societate...stop...ce-s astea? planuri? la dracu cu ele,sunt un egoist...oare? Egoism= Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora...hmmm....probabil,dar ca sa fiu impacat cu mine insumi,stau si ma gandesc ca pur si simplu nu am pentru cine sa ma interesez cu advarat,nu merita...oricum pana la urma toti te vor dezamagi si te vor lasa balta ca si altadata,nu-i lua in seama...sunt niste umbre care pier impreuna cu apusul soarelui,muste sezoniere.Tot ce conteaza in acest moment este persoana ta,caruia trebuie sa-i acorzi atentie sporita zi de zi,altfel te va parasi intr-un final si vei ramane doar o carapace goala batuta de arsita soarelui pe o plaja pustie,desigur ca nu ti-ai dori asta,poate doar uneori cand ai sentimentul ca esti singur pe lume.
E adevarat,pana la urma toti suntem singuri si trebuie sa trecem prin rahatul asta de viata cu capul sus,sa ne pastram demnitatea pana la ultima inghititura...probabil cei care o fac cu capul plecat le e doar rusine de ei insisi si de ceea ce trebuie sa faca,sa fim sinceri,uneori are gust mai bun cand il condimentam cu putina fericire de aia ce te face sa-i suni pe toti din lista de telefon si sa le spui ca-i iubesti dupa cateva pahare golite.
Sunt din ce in ce mai monoton ca si tine de altfel,nu esti mai presus ca mine,iti place si tie sa stai tolanit si sa te gandesti ce rau iti merge cand observi ca nu te baga nimeni in seama si iti rade sarcastic in fata privindu-te de la etaj.Incerci sa schimbi ceva si vezi ca nu merge,intra ura in tine si incepi sa te scarbesti de tot ceea te inconjora,te descarci cu ajutorul alcoolului la diferite petreceri si iti promiti solemn sa te lasi de fumat,dar a doua zi o iei de la capat si tot asa...pana clachezi in stil mare...eiii...de acolo ai o sansa probabil,dar nu e sigur.

Tragedia vietii nu este ca se termina atat de repede, ci ca asteptam atat de mult sa o incepem. – W. M. Lewis

0 ~Delirari~: