BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

duminică, 25 aprilie 2010

Pentru Claudia



Floare de mai,suava si firava ca o statuie gratioasa in centru Parisului,te dezmierzi cu gingasia razelor celui mai venerat astru al cerului din toate timpurile.
Infloresti in auzul pieselor muntilor tacuti si te inalti dintre uscaturi la fel ca si-un muribund din patul mortii.Polenul tau valoreaza mai mult decat curcubeul pentru ochii sufletelor incuiate.
Petalele tale se nasc sub privirile stropilor de ploaie ce te saruta inaintea atingerii vantului de vara...esti cea mai scumpa floare dintre toti trandafirii falosi ce sunt purtati in mainile tremurande ale indragostitilor.Dimineata cand roua te acopera si te sfinteste pentru drumul tau spre perfectiune,ma intind in iarba deasa din jurul tau si iti cant sonete si iti recit poezii romantice.
Te-as atinge dar mi-e frica ca dupa aceea ma vei respinge si natura ma v-a goni in bezna catacombelor si nu te voi mai putea privi.
Langa tine luna se prechimba intr-o indragostita ce iti lumineaza doar tie calea catre absolut.Stelele stralucesc doar pentru blandetea cu care te unduiesti sub vibratiile pamantului ce iti daruieste chiar si ultima lacrima izvorata din strafundurile lui,natura mama te ocroteste la fel cum o mama isi alapteaza viitoarea ei lumina in viata...
Acum seara cand totul se linisteste si greierii iti spun povestea iubirii dintre el si ea,eu adorm langa trupul tau,langa tulpina care imi linisteste pulsul mintii si ma adoarme in bratele tale...esti unica cu zambetul acela nevinovat nuantat in glasul ce imi vindeca depresia ce ma roade pana la oase.
Sunt cel mai indragostit dintre toti...cel mai fericit pamantean...dar de multe ori nu te inteleg si te supar...nu vreau asta...dar asta sunt eu...un biet suflet.

Noaptea pe aripi



Noaptea vine pe fuga si ma ia in bratele ei reci,pline de suspans,fara secrete transparente...
Ma poarta spre galaxii indepartate,slab iluminate,irigate de acidul sulfuric in care dainuie tainele mortii.Ma acopera ca si-o mama cu o multime de perle negre...din oceane fara nume,iar ca si-un tata imi spune povestea lor in parte.Pe urma imi explica de ce e viata atat de complicata si frumoasa in acelasi timp,imi arata cele mai intunecate si frumoase lucruri pe care le poate oferi timpul si spatiul.
Nebuloasa iubirii imi da un fior rece pe sina spinarii si ma lasa suspendat in vid pentru un an-lumina,fiind atras de sufletele care si-au regasit inima dupa o lunga perioada sfasietoare de iubire neimplinita.
Culorile ei vii si calde ma cheama inauntrul senzualitatii,sa ma amestec impreuna cu toata euforia ei si sa-mi indeplinesc visele desarte...
Noaptea ma uita intr-un final undeva departe de orice haos...

Pulbere



Pulbere gri de stele
Presarate-n nuvele
Se topesc in durere
Peste oasele mele...

Coborate dintre nori
Alungate de la sori
Fara aer si culori
Ce te-astepata ca sa mori

Sa devii asemeni lor
Trist si viu fara de dor
Sa le spui ca toate mor
Fara cer senin cum vor.

Le parcurg spre alte zari
Fara margini si carari
intre oameni fara stari
Ce trag pulberea pe nari.(click pe titlu)

Mi-e scarba



Mi-e scarba de tot
Sa stau sa ascult
Sa dau sfaturi
Sa fiu mustrat
Sa mi se spuna ce sa fac
M-am saturat sa fiu un sclav
Sa sper
Sa visez
sa ma lovesc mereu de aceleasi chestii la nesfarsit
M-am saturat sa iubesc
Sa nu fiu iubit
Sa ma gandesc la ai mei
Ca ei sa nu se gandeasca la mine
Sa caut miere
Si sa dau mereu peste gustul zaharului
Sa ma ridic ca sa ma prabusesc din nou
M-am saturat sa vorbesc serios si sa fiu luat in gluma
Sa glumesc si sa fiu crezut
Sa plec dintr-un punct
Si sa ajung tot in acelasi punct
Sa am noroc orb
Si ghinion curat
M-am saturat sa am prieteni de ocazie
Si prieteni de-o viata pe care sa-i pierd intr-o zi
Sa-mi pierd noptile gandindu-ma la ziua de maine
Sa imi fie frica de moarte si boala
sa ma trezesc mahmur si indispus
Sa stiu ca si aceasta zi v-a fi la fel ca cea de ieri
Sa scriu si sa nu mi se raspunda
Sa sarut cu pasiune si sa fiu considerat un pervers
Sa imi expun gandurile si sa fiu considerat un nebun
Sa fiu banal si ciudat ca cei din jurul meu
Sa nu pot sa iubesc dupa placul sufletului meu
Sa daruiesc cuiva o floare si totul sa se sfarseasca
Sa fiu mereu la mijloc
Intre doua iubiri
Sa indur suferinta altora si dragostea inflacarata de care eu nu am parte
M-am saturat sa fiu un suflet solitar si amarat
M-am saturat sa fiu un paria
M-am saturat sa urlu in vag
M-am saturat sa fiu un banal.(Click pe titlu)

Reculegere



Acum cand nu mai am frica de nimic si cand totul se invarte in fata nimicului si il saruta pe buzele lui uscate,astept sfarsitul...total indiferent,absent de chipurile celor ce vor sa-mi dicteze cursul drumului funebru.
Aleea cimitirului pe care cresc mugurii mortii sufocati de florile macului rosu,e pustie si legendara,dezlipita din cartile povestirilor din cavou.
Dricul de un alb obositor cu doi ingeri negrii pe capota din fata se misca in reluare si cu frica de groapa inundata de lacrimile gravate cu plumb a cunoscutilor.
Mirosul invechit a scriului atinge usor fosele nazale a oamenilor in negru infiltrandu-se in neuronii semidocti,fara scanteie.
Betia plansetelor deprima florile coroanelor artificiale si panicheaza umbrelele negre din mainile cicatrizate a groparilor.
Stropii de ploaie se imbratiseaza in caderea lor,luandu-si ramas bun inainte de impactul ce-i v-a uni iar in groapa adanca.
Lumanarile fertilizate de betonul sfaramicios a mormantului,plang galben si cald dupa moartea mea iubita.
Pasii negri a convoiului lasa urme adnaci si militaresti in tarana rascolita de viermii cadavrelor proaspete impachetate.
Cuiele cufarului dreptunghiular se infileteaza in metatlul mat ca niste nazisti loiali,injectand inauntru disperare umpluta cu complexe juvenile.Pe capac am cerut sa mi se inscriptioneze "Istoria se repeta" iar pe lateral "Follow me".
Nu are sens intens
Consens
Ori interes,tine de moda si viciu de american nativ.
Gravitatea isi face datoria naturala de a ma intepeni pe fundul cu damburi a gropii flamande,acoperit cu namol ultrasensibil la mortii cu parul carunt dat peste cap si cu casti in urechi in care suna teribil de linistitor 'Garbage'.
Camasa transpira pe sub cusaturile noduroase,unsa de glanda sebacee carbogazoasa cu emotii de vodka ieftina.
Adorm cand ultimul pumn de sol romantic ma acopera.(click pe titlu)

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Abstract(continuare)



~II~
Crestez cuvinte goale
Pe foi
De trifoi...
In iarba
Sub barba
Nerasa
Dar lasa.
La tine gandesc
In suflet pamflet
Traiesc
Sa-l iubesc
Cu dor nefiresc
Pe margini rotunde
In forme surde
De lude.
In craniu ma tai
Ratacit prin parul balai
Cu ochi de luna
Trecuti de semiluna
In tunele ascunse
Impunse
Pe mijloc
Cu dinti de ventriloc
Agatati pe breloc la gatul brodat
In joc.
Transpus pe bara
Catre seara
Legat ca Iisus
L-am pus langa apus
Taiat in orizont
De mare
Cu sare
In cesti
De pesti
Fara povesti.
Margea micuta
Mergea catre tine
Fugea sa-ti duca veste
De la mine...
Poveste
Scrisa
Artista
Dar trista.
In univers ti-am scris
Un vers
Pervers
Pe stele invers
Ascuns in cenusa de carbon
Impachetat in carton
De domn.
Adorm intr-un ceas
Langa un pas de minut
Pe al tau sarut si buze de muze
Stinse
Si linse
De haos neatinse.
Acum spre seara cand dragostea doarme
Pe bituri de foame
Pastrez reculegeri
In oarbe petreceri
La ingeri
Pe seceri...(click pe titlu)

marți, 20 aprilie 2010

Abstract



~I~
Mintea mi-e dusa la abator
Trecuta prin feliator
Amator...
C-un dor sa-mi despice un neuron din pluton.
Ambalata pe bucati si trasa in folii transparente
Vanduta in magazii aferente,infecte
Cu preturi defecte
Pe un roz perete.
Se ia la gramaj cu bani de somaj,sa o traga condimentata
Pe-un vas
Pe unde puternice de bas
Panicate de vals
In trupurile aflate-n balans.
Miscare in derulare pe spate
Sub banda din fata pe reluare,
Ratez o pozitie cu firul taiat
Dau stop si il vad pe pat
Cu crestetul despicat,mulat
Si rabatat.
Plin de idei imbuteliate
Date pe spate
Cu coaste patate
Si organe refulate.
Conectez firul in cablu cu filme mute
Pe doua rute
Si intrigi batute
Cu foi in sute.
Efectul propaga unde majore
In cateva ore sonore.
Creierul digera
Stomacul in sera
Aproape de era
Dar inima spera
In vag
Pe noptiera.
Pastile pilite in spume bahice
Pe discuri clasice
Invart terase periferice
Cand se pierd isterice
Sub haine clerice.

miercuri, 14 aprilie 2010

Stupid girl



Vreau sa crapi in o mie si una de bucati,
Sa te vad ingropata in patru zari
Sa nu te gaseasca nici viermii dupa ce te vei descompune.
Mirosul tau sa atraga sacalii si sa se hraneasca din carnea fetei tale putrede...
Daca te v-a gasi cineva,
Sa-ti foloseasca parul pe post de calti,
Din grasimea corpului tau sa faca sapun sau sa-si cultive imaginatia citind o carte in miezul noptii cu ajutorul lipidelor tale pe post de lumanare.
Oasele tale sa ramana pe vecie unelte de lucrat in grajd la animale,
Ochii tai sa se serveasca in toate restaurantele mari ale lumii ca si delicatesa zilei.
Din pielea ta sa se confectioneze presuri pentru apartamente,
Iar din inima ta retete gastronomice fara cusur.(click pe titlu)

Madness



Sperantele,
Visele,
Ideile,
Dorintele...
Toate se pierd in masa chimicala a sufletului,
Bantuind pe vecie in mintea noastra bolnava conectata la platicitatea lumii...acoperita cu un petic de coarton imbibat in urina toxica a e-urilor omenirii.
Ne agatam ca orbii de informatia dezinformata a gandacilor cu blituri orbitoare,lasam nebunia sa ne inlocuiasca ratiunea si dragostea sa se preschimbe in pornografie refulata.
Filmele din capul nostru ne indoapa simturile carcasei riduroase,transformandu-ne in himere ce colinda hypermarket-urile zi si noapte.
Ne indreptam spre autodistrugere lucizi si binevoitori.
Dar uite ce vreau sa iti spun...am un gandac urat in mine ce ma innebuneste,rutele lui nocturne ma seaca,e prea rapid si nu pot sa-l omor...ce spui...sa folosesc bisturiul?

In cripta...



Mai rece ca si-un mort in cripta,
Acoperit haotic de frunze putrede,luminate partial de razele soarelui galben ca ceara...
Imi adun ultimile resturi de putere sa-ti soptesc fara ecoul cavoului...ca nu mai imi pasa ce a fost intre noi,nu mai imi pasa catusi de putin daca te voi pierde...daca voi suferi chiar si in lumea aceasta a mortilor vii.
Vreau sa ma impac cu gandul ca am fost singur dintotdeauna...
Degeaba imi scrijelesti cu unghia pe pielea sufletului,cuvinte care nu au cum sa ma raneasca...fiindca totul de acum inainte se v-a eclipsa in fiinta ta.
E mai bine mort si fara tine...rece si fara minciuna...ca si un mort intr-o cripta goala si uitata.

marți, 13 aprilie 2010

And so i pray



"-Trezeste-te si urmeaza-ma!
-Nu e departe...imediat ajungem.Ai sa vezi ca totul v-a fi bine...nu mai plange...cand vom ajunge nu vei mai sti ce inseamna sa fi trista,nu vei mai sti ce inseamna minciuna...ura...gelozia.
Vei ramane doar cu bunatatea ta sufleteasca...haide...am ajuns...acum trebuie sa-ti lasi toate gandurile si amintirile in urma,trebuie sa uiti ca acea minge de cauciuc plina de pete albe ti-a fost casa.Sa uiti toate acele momente in care ai fost trista sau fericita,lasa-n urma familia si prima ta noapte de iubire.
Daca accepti aceasta chestie esti bine venita in casa mea...aaa!...dar...mai este o conditie...trebuie sa ma iubesti si sa ma slujesti doar pe mine,accepti?!"
De cealalta parte raspunsul venise sec...NU!!!...oare de ce nu a acceptat?...cred ca sti si tu raspunsul...NIMIC NU E MAI DE PRET DECAT SENTIMENTELE NOASTRE.(click pe titlu)

Asternutul vinei



Dimineata ne surprinde imbratisati la locul faptei,vinovati de actul dragostei...savarsit dupa o cearta crunta.
Rasuflarea noastra ne mangaie chipul ca si o adiere calda de vara deasupra valurilor marii inspumate...mainile noastre incrucisate ne pazesc trupurile goale ca doi lei atipiti pe jumatate.
Nici unul dintre noi nu are curajul sa deschida ochii ca sa-l priveasca pe celalalt in toata splendoarea lui...e aceea frica de moment ca daca am schita orice gest de trezire,unul dintre noi s-ar putea ridica din pat ca sa-si continuie scarba de rutina...dar nu...suntem doi complici la tot ceea ce s-a inatamplat.
Ne complacem silentiosi in asternutul vinei...

duminică, 11 aprilie 2010

Paranoia



Fara text,fara pretex,
alunec usor pe o coala alba
si realizez ca sunt intr-o cadere dramatica
urmata de un soc cu un the end traumatizant.
Incep frumos cu un aliniat
fara sa-mi dau seama
ca sunt in afara albului de celuloza,
virgula ma urmareste de la a treia fraza
si nu-mi da pace pana cand nu pun punct.
Literele imi impun o multime de greutati
legate de logica sentimentala a cuvintelor in sine,
iar frazele intregi nu ma lasa sa sar
peste subiectul prea adanc si fara simplitate...
Sunt captiv de 3 luni in analiza iubirii
si nu reusesc sa trec peste drama nuantata
de o comedie morbida...
probabil nici nu-mi doresc,
stiind ca la celalalt colt se afla un
scurt studiu asupra urii fara precedent.
Mirosul pastei de pix rosu ma drogheaza sistematic
propulsandu-ma spre propriul meu univers
unde toata aceasta poveste orgolioasa
se transforma intr-o urmarire a mea.
M-ul ma incolteste iar
I-ul ma injunghie.
Sunt mort.
(click pe titlu)

Fara filtru



Ard mocnit in scrumul iubirii
Si mai reusesc sa ajut cate o scanteie
Sa evadeze din scrumiera reprosurilor
Propulsand-o in lumea oarba
Si nepasatoare la pericolele amorului inflacarat.
Unde ma aflu eu toti fumeaza iubire
Cu filtru HIGH DEFINITION
Si trag in piept cu pofta pericolul mortii cu gust amar,ametitor.
Fara ea inimia ti-o ia razna
Esti deprimat si nervos,ai fi in stare sa faci orice,
Pentru dragostea pe care scrie mare si cu negru:
"Iubirea dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jur"
Si totusi e atat de bine...
Cand ne adunam la un colt si stam la o partida de amor...
Ne calmam si suntem linistit pana la urmatoarea doza
Fiind constienti ca o data o sa pierim cu ea pe buze
In inima si in plamani...
Cand ne dorim o partida buna de sex
Rulam,tragem si tinem pana cand ne dam drumul si plutim spre culmile placerii...
Pacat ca acesta forma de iubire creeaza
O dependenta mai mare si mai scumpa.
Love me forever...
(click pe titlu)

Caruselul vietii



Viata e ca si-un parc de distractii,totul pare frumos,distractiv si atractiv de la distanta.Poarta pe care trebuie sa intri e una imensa ca sa poata intra cat mai multi prin ea...e ca si-un miraj fabulos...dar ca sa-i treci pragul trebuie sa platesti un bilet...nu prea scump.Dupa ce ai intrat te lovesti de aglomeratie,nu mai ai nici un pic de intimitate...iti ramane doar sa te distrezi sau sa te angajezi la cel mai mare si ciudat circ.Multi se angajeaza la acest circ fiindca nu au incotro,iarasi daca ai bani iti ramane sa incerci toate balciurile si aparatele care-ti ies in cale.Cateodata mai obosesti si te opresti sa-ti cumperi o punga de popcorn,mai intrii in discutie cu ceilalti si te sfatuiesti cu ei ce alt aparat sa mai incerci.Mai sorbi o gura de cola si te strofoci cum sa iti gasesti un partener pentru distractie cu care sa-ti impartasesti trairile si sentimentele.Pana la urma daca ti l-ai gasit,ajungi la concluzia ca tot singur esti si asa vei ramane pe vecie,chiar daca caruselul in care v-ati urcat vi se pare un moment de nesfarsit...cu muzica lenta si caluti albi.Sa nu uitam ca si acolo sunteti asezati unul in spatele celuilalt si va priviti doar pe fuga.E un parc de distractii al singuratatii,mizeriei,depravarii,minciunii si geloziei.Toti cauta adrenalina si o gasesc la montagne-russe,trenuletul vietii unde daca te urci in el nu-ti mai pasa daca mori sau traiesti.Totul pare asa de magic si de frumos incat uiti total unde te aflii si ca pana la urma totul are un sfarsit tragic...sau ma rog... sau frumos,depinde pe ce masinuta te gaseste sfarsitul.Dar de ce sa mai vorbim despre asta...totul pare asa de anapoda...

Boy with some dark thoughts



Nepasator ca si-o petala de trandafir in mana ta,ma ascund de privirile indiscrete si ma las prada dorintelor tale arzatoare...poti sa faci ce vrei cu mine,sa ma ucizi sau sa ma pastrezi asemeni unui fluture al mortii,pironit intr-un insectar prafuit.Iar de fiecare data cand iti vei aminti de viata mea,sa ma saruti amarnic si cu regret,lasandu-ma uitat mai departe in abisul cosmarurilor.Amintirea ochilor tai imi v-a fi paradisul unde ma voi odihni,iar inima ta...crucea de care nu ma voi lipsi...(click pe titlu)

Missing you



Goala peste cearceaful alb...dezordonat si imbacsit de mirosul dulceag al sexelor noastre,ma intreaba plictisita unde-am pus pachetul de tigari mentolate,fara timbru comercial.Ii raspund la fel de plictisit si pregatit pentru o noua partida,ca se afla pe mobila...langa capul ei.Avea un par superb dar in acelasi timp dezordonat,nu se prea ingrijea si putin ii pasa de aspectul ei fizic...probabil de aceea imi placea sa i-o trag cu atata pasiune,fiind atat de naturala si implicit copila.De fiecare data cand era deasupra mea si ma domina ca si-o gazela intr-o savana mirifica,ii placea sa ma priveasca fix in ochi...era momentul cand avea cale libera catre fanteziile din mintea mea...stia cum sa ma ia si era mandra de chestia asta.Cand o dominam eu,ii daruiam tot ce exista mai bun inauntrul meu,era fericita...la fel si eu.Eram constienti amandoi ca avem o singura viata plina de vicii si dorinte...(click pe titlu)

No superstar




Toti ne dorim sa avem o viata linistita lipsita de stres si alte chestii care ne displace.Ne dorim bani si faima,modestie si respect,dar uitam ca simplitatea lucrurilor din jurul nostru e cea mai importanta,la fel ca iubirea care este pur naturala.In zilele noastre dorim sa ne distram cat mai mult fiindca toti avem o fobie in legatura cu aceasta chestie,faptul ca nu o sa traim indeajuns de mult ca sa facem tot ce ne dorim si de aceea suntem prea impulsivi si nehotarati,luand decizii gresite in majoritatea cazurilor.Ne departam de noi insine si nu ne mai cunoastem fiind predispusi la multa suferinta si dezamagire,cand ceva nu iese cum ne dorim insistam iar daca vedem ca nu merge nici asa mai insistam pana ajungem niste marionete teleghidate de catre oamenii cu cap.Pentru melodie accesati titlul.Numai bine.

Cruel intentions




Intentii crude.Un film miscator care te lasa in cu un gust amar fiind in acelasi timp seducator.Se bazeaza pe arta seductiei si a jocurilor de culise in care dragostea e inexistenta atata timp cat nu pui sentimente.Totul e un joc al santajului sexual intre oamenii de clasa din "inalta societate" a Americii.Pe parcursul filmului ve-ti intalni anumite faze in care omul crede ca e in stare sa manipuleze sentimentele altora si ale lui insusi,pana la urma pacalindu-se chiar pe el.Totusi...e un film al gentlman-ilor in care se prezinta indeaproape cum trebuie sa iti joci rolul in societate si cum sa iti obtii favoruri pentru orgliul tau.Finalul e unul tragic,dar adevarul iese la suprafata si consecintele sunt vizibile...vreau sa mai adaug ca femeie e postata in chip de tarfa care ar face orice pentru micile ei capricii.Pentru mai multe detalii accesati titlul.Va doresc vizionare placuta.

Delirari




Cteodata stau si privesc in gol...sunt absent de fiinta mea si de tot ce ma inconjoara.Sunt transpus in alta lume visand la toate lucrurile rele si transformandu-le in ceva frumos si pur ca privirea ta induiosatoare si plina de afectiune.Cateodata...sunt chiar rupt de realitatea cruda...inlocuind haosul in care ma aflu cu vorbele tale fara patima si vinovatie...cateodata...imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa-ti imortalizez sufletul pe o panza alba de in si sa o expun in centrul universului de parte de multimea de capete fara simtul artistic si al iubirii supreme...sa ramai vesnic langa stele...tacuta si invelita in magie si suspans...departe de perisabilitate si nebunie...cateodata as vrea sa fiu eu in locul mortii si sa am grija ca nu vei pierii niciodata...sa port povara vietii si sa-ti daruiesc toata ceata ingerilor in fiecare noapte cand vei inchide ochii visand la mine...


Ploua marunt...totul e ud si trist pana la piele.Nimic nu mai e normal,echilibrul fragil dintre nebunie si normalitate a disparut cu prima urma de umezeala,lasand in urma dezechilibru si paranoia.Asfaltul patat de sub membrele noastre inflamate tremura neincetat la fiecare pas nesigur,aparand crapaturi si un miros intepator de trup aflat in stare avansata de descompunere.Blocurile se dilata permanent incercand sa se darame din cauza sufletelor agitate dinauntrul lor,acoperisurile se imbotesc sub greutatea stropilor de ploaie.Gustul colorat in albastru rece zace pe limbile noastre striate de aproape un veac,ne este din ce in ce mai greata de corpurile imbracate-n grasime galbuie ce ne traverseaza privirea cand intram in contact tangibil cu ele...luna se crizeaza pe cerul rosiatic,incercand sa-l detroneze pe soarele patratos si fara raze,apocalipsa intarzie sa apara...e undeva departe.


Vreau sa pier alaturi de zambetul tau fermecator,impreuna cu abisul irisului tau albastru...deodata cu ultima bataie devotata a inimii tale...vreau sa ma pierd de nebun prin vasele tale de sange,imbatat de globulele rosii pline de iubire lichefiata...dar degeaba dragostea mea...degeaba...daca te voi pierde pentru totdeauna.Imi ramane doar sa mai trag un fum si sa pornesc spre paradis...


Sec,
Amar
Intr-un pahar
Plec,
Astept
Sa stau mai drept
Joc,
Potop
Si scot un dop
Soc
Lovesc
Dar te iubesc
Inghit,
Vomit
Si scriu un mit
Pitit,
Arunc
Sunt tot un prunc.


Sa ma inchizi ermetic intr-un borcan de sticla murdara si unsuroasa...fara lumina si aer...fara sunet si cosmar de scurtmetraj,imi trebuie doar fum si halucinatii schizofrenice,batai de inima fara puls si culori reci fara gust.Cele opt picioare de care am parte,firave si pline de paraziti insetati dupa cucerire de teritoriu neinfectat,isi fac de cap impletindu-se in noduri de nedezlegat menite sa-mi incurce schitele negre ale planului meu diabolic.Nu am aer...sticla mata ma face sa-mi imaginez corpul deasupra unei populatii destul de vaste a omizilor cu porii infundati de firele de par cleioase.Intunericul imi incolteste in ungherul obtuz al mintii,dorinta nebunie crescand disperat,fara limita.Ma pierd pentru o secunda...fumul viseaza impreuna cu mine la plamanii tumefiati de verdele paradisului,ma asez si contemplu aceasta mizerie ordonata...si imi spun incet...ia o pauza...

vineri, 9 aprilie 2010

Departe de tot



Cand simti ca nu mai poti sa treci peste durerea din inima ta,lasa-le pe toate...fugi de absolut orice si cauta-ma pe mine inauntrul tau...acolo in coltisorul sufletelului tau,ingradit cu stalpi de fildes.Unde m-ai ascuns acum mult timp cand ai simtit ca lumea rea vrea sa mi te fure si sa-ti ia dragostea fara de care nu mai aveai nici un rost in viata.Acum sunt doar al tau si voi fi atata vreme cat vei crede in nemurirea mea.Iar cand vei da de mine,pacea si linistea v-a cuprinde trupul tau de marmura rece sculptat de ingerii divinitatii.Love u my sweet dream...


Intr-un tarziu cand nimeni nu mai spera
Sa ninga iar ca la inceput
Ma ascund in ochii tai ca intr-o sera
Si cant un cantec trist si mut...


"Lumina solara...ce frumoasa e"...Trupul meu mort se scufunda-ncet in oceanul negru al durerii.Ochii mei absoarbe intepeniti ultima atingere fina a soarelui palid.Cu mainele departate de corp ma las purtat de voia lichidului rece si intepator.Intr-un final ajung in negura nepatrunzatoare a oceanului si plutesc departe de orice vietate acvatica...incet ma lovesc de stanci si ma infing in una mai ascutita.Paralizia totala ce ma cuprinde dupa strapungere,imi gadila sufletul...reusind dupa moarte sa mai schitez un zambet pierdut si dureros.E ciudat totusi...imi dau seama ca desi sunt mort sunt la fel de viu ca si inainte,pot sa simt ce se intampla in jurul meu dar nu ma pot misca.Simt ca innebunesc cu incetinitorul...vreau sa urlu dar gura mea nu se deschide,sunetele imi raman intepenite pe cerul gurii,apa dinauntrul meu umflandu-ma ca pe un balon gigant...plamanii explodand in mine precum minele.Atunci remarc ca sunt cu adevarat mort...mai mort ca mortul ingropat.Fantomele din trecutul meu ma bantuie prin spatele ochilor bulbucati,ma trag de mainile moi in stanga si-n dreapta,incercand sa ma disloce si sa-mi rupa membrele pentru a se juca cu ele...purtandu-le de-alungul coralilor inghesuiti.O lacrima reuseste sa evadeze din trupul meu putred infasurat in alge stravezii...se inaltza spre suprafata apei,urmand traiectoria razelor solare.O vad si sunt mandru de ea...peste putin timp reuseste sa iasa din apa,preschimbandu-se intr-un fluture semicolorat.Depasesc aceasta clipa minunata si incerc sa nu ma mai gandesc la absolut nimic...incerc sa fac pe mortul...dar nu reusesc.Imi patrund adanc mintea trecand de pragul nebuniei si ma transpun in raiul din inima mea pe care l-am cladit in timpul vietii...aici imi gasesc linistea de care am nevoie,pacea odihnitoare...acum pot spune cu adevarat...SUNT MORT.


Cei patru pereti langa care imi petrec aproape o viata-ntreaga imi sunt cei mai fideli sfatuitori.Ei imi absoarbe fumul de tigara si-mi permit sa dau cu pumnii cand simt dorinta sa ma razbun...sau sa-mi descarc frustrarile.Ma ajuta sa-mi regasesc urmele trecutului prin tablourile pe care le sustin.Imi iubesc peretii fiindca ei ma protejeaza de vremea capricioasa de afara si-mi ofera o stabilitate mentala,vizualizand lucrurile din jurul meu ca fiind drepte si de neclintit,impunandu-mi si mie aceasi stare sanatoasa.Cand sunt turmentat ma ajuta sa-mi pastrez echilibrul,iar cand nu observ ceva imi ofera intrerupatorul pe post de ajutor.Dar eu nepasator nu le acord nici cea mai mica atentie,inca pe langa asta ii patez mereu si nu-mi pasa de lucrurile agatate pe suprafata lor alba sau portocalie.De ei ma sustin cand fac amor si ii poluez cu gemete de placere...si nu-mi pasa...dar totusi ii iubesc.


Aburit si plictisit,ma regasesc de fiecare data legat la maini si ochi...cu arma semiautomata a nebuniei indreptata spre tampla mea dreapta nerabdatoare sa fie strapunsa.Astept momentul cand sangele imi v-a siroi pe fata si peretele alb din spatele meu se v-a manji de rosul aprins.Criza sentimentala pluteste-n aer pe langa tavanul superior patat de flegmele celor decapitati.Calaul e greu si alb la fata,pielea neagra cu care e acoperit transformandu-l intr-un slujitor al diavolului fara remuscari.Simplu,fara complexitate,cu o dexteritate de invidiat isi curata teava armei cu 3 petale de trandafir imbibate-n venin de cobra regala,menite sa-mi acopere gaura din tampla dupa impactul glontului.Fara ticuri si degete tremurande trage spre universul meu mic si intortocheat...lasandu-ma intepenit pe scaunul eliberarii,plin de sange proaspat si spumos.Durerea tamplei frumos ornamentate ca si-o floare in stadiul maturitatii,ma face sa-mi revad intreaga viata in cele cateva secunde ramase pana la moartea totala...imi revad mama cum ma saruta cand mergeam la scoala,tata cand imi dadea sfaturi despre viata...si fratele meu sufland in cele zece lumanari ce-i semnificau varsta...cainele la care am tinut enorm,toate fetele pe care le-am iubit si inselat in acelasi timp.Imi aduc aminte de primul joint tras cu cel mai bun prieten si prima atingere fidela a valurilor marii de care m-am indragostit pana la ultima suflare...prima noapte de dragoste sfarsita la rasaritul soarelui si ultima depresie urata soldata cu un pumn de medicamente...ultimul trandafir daruit din inima...ultimul sarut fara reprosuri mentale...ultima iertare si imbratisare primita de la iubita mea...ultima cearta cu mama mea care s-a sfarsit ci niste vorbe calduroase.Acum sunt pregatit sa mor...sunt impacat cu intreaga mea fiinta,ADIO.

Pentru tine



Soseaua e goala si uda,pustie si destul de lata incat mirajele sa se poata naste.E vara tarzie,trupurile bronzate se intind lenese cu fata spre sosea,in spatele lor aflandu-se oceanul albastru acoperit de lumina soarelui gigant.Aici unde soseaua uda coexista in paralel cu oceanul...se pierd vise si se nasc altele noi.Cand fumam delirari si melancolie aparatul meu foto capta galaxiile indepartate,nisipul plajei se unduia sub calcaiele mele aprinse dupa o bucata de carne frageda...eram in cer si norii de deasupra mea imi propulsau toata culoarea paradisului prin filtrul retinei alimentat de adrenalina spumoasa.Nimic nu trecea de trupul meu drogat,cinematograful si scenele de teatru ma invidiau pentru publicul meu numeros si plin de personalitati rare.Eram eroul principal iar eroina mea se infatisa intr-un obiect interzis spiritului meu eroic,era neagra si transparenta,lucida si trecatoare...acum valurile se sparg usor iar eu impreuna cu ele...


Traficul greoi se consuma intre cele doua puncte moarte,fara retinere si repros.Punctul mort X e format dintr-o crusta dura argintie,avand la baza lui o multime de gaurele prin care isi trage seva dulceaga...ajungand la el cu ajutorul insectelor sclave.Punctul mort Y e format dintr-un invelis lichid de apa vie,avand la baza lui mai multe conducte suprapuse din care izvoraste seva dulceaga pentru punctul mort X.Acest schimb neobisnuit dar totusi natural,refuleaza cand punctul mort X primeste flux continuu si uita sa returneze multumirile de rigoare impreuna cu insectele lacome dupa seva,intepenite in gaurelele lui.Se pare ca acest microcosmos functioneaza dupa legea iubirii,intotdeauna unul v-a da mai mult decat celalalt indiferent de timp si modalitati,de textura si culoare.De cele mai multe ori un punct mort ii v-a sustine functionarea celuilalt prin sacrificiu si daruire totala.Totusi e naspa...


Miroase ingrozitor dar sunt atras permanent de gustul si suprafata ei neteda,sunt dependent in ultimul stagiu de a o tine intre degete si a o invarti intre buzele crapate de atata risipa.Ma ameteste grav dupa 7 minute daca o consum fara sa ma fi intalnit cu ea dis de dimineata.E destul de daunatoare si periculoasa,amintirile in legatura cu ea sunt inca vii si pline de farmec chiar si dupa 2 ani de la renuntare.Cateodata mi-ar placea sa fiu in locul ei,sa poluez si sa dispar la fel de repede precum am fost produs...sa-i fac pe ceilalti sa uite ce inseamna independenta si sa afle ce rezulta din dependenta.Multi au murit si mor din cauza ei...probabil e si acesta un lucru bun,oricum suntem prea inghesuiti pe acest pamant distrus.Am incetat sa mai sufar din cauza ei si chiar nu-i duc dorul,mi-e indiferent totul,chiar mi se rupe,o dau dracului cu gustul ei cu tot,sa dispara din partea mea...femeile astea.


Curiozitatea imi ucide nerabdarea si ma lasa in nepasare.De tot ce am parte ma induce in eroare,imi otravesc spiritul de observatie cu gunoaie nereciclabile si-mi mintesc simturile cu vise pentru nebunii legati in camasa imposibilului.Totul se invarte in sens invers acelor de ceasornic si se fisureaza pana la temelie peste craterele din inima mea.Meteoritii iau foc la intrare in sufletul meu,imprastiindu-se intr-o gramada de proiectile inflacarate ce decoleaza fortat peste suprafata organelor mele afumate.Dispar cand orologiul bate spre ora 12 in padurea decorata cu animale impaiate si revin cand bate spre ora 1...ca sa nu intarziu la facultatea noctura de insomnie cronica.Cafeaua se invarte in jurul zaharului tos si porneste spre creierul meu ud de aburii sticlei de absolut la 0,70l.Deraiez putin si sunt impacat cu orgoliul meu de aceasta combinatie reusita...ma ridic spre cer si plutesc...


Te iubesc petala mea micuta de trandafir rosu cu tepi incapatanati,care nu lasa pe oricine sa-i atinga frumusetea si sa guste din dragostea ei vesnica.Te port peste tot cu mine,suntem 2 chestii banale de nedespartit,eu te pastrez in buzunarul de langa inima mea agitata,invelit intr-o bucatica de matase rosie...iar tu ma pastrezi printre petalele tale ofilite,pisate si rascolite de trecerea timpului.E important ca ne iubim si avem grija unul de celalalt.Esti micul meu diamant neslefuit iar eu sunt micutul tau dragut tradat in dragoste de catre ceilalti trandafiri neofiliti,vanduti celor cu sufletul pregatit pentru amanet.Dar nu mai conteaza ceilalti...sunt absenti in prezenta noastra de neremarcat.Te iubesc enorm micutul meu iepuras...as face orice pentru iubirea noastra eterna...chiar sacrificiul suprem,sa te las sa ma inseli cu alte petale vestejite si pline de spini falsi...

joi, 8 aprilie 2010

Descarcare



Te intrepatrunzi adanc in madularele mele cautand o mica oaza care sa te scape de vremea rea a sufletului meu,nemaisuportand mustrarile constiintei si bataile tot mai accelerate ale inimii.Nu te poti impaca cu tine insuti ca trebuie sa-mi parasesti firimiturile de suflet care mi-au mai ramas in urma dezastrului provocat de sentimentele tale bazate pe ura.Te-as alunga din sufletul meu intr-o clipita dar in acelasi timp te-as pastra langa inima mea ca si pe-o amintire frumoasa,dar dureroasa.Sangele meu iti incalzeste iubirea care ti-a mai ramas pentru mine...nu astept minuni si nici compasiune,iubire sau mila...doar prezenta ta ma poate vindeca definitiv...te iubesc iubirea mea,ramai cu bine.


Peste tot haosul din jurul nostru pana la stropii de ploaie care cad intamplator peste geamul ferestrei mele...noi doi ne vom regasi oriunde am fi,chiar daca vom fi in celalalt capat al lumii...jumatatea inimii mele v-a bate necontenit in pieptul tau,sangele meu iti v-a curge prin vene impreuna cu cele mai ascunse taine ale sufletului meu...tu vei exista in mine iar eu in tine...dragostea dintre noi v-a fi mai presus de orice inseamna divinitate,nimic nu se v-a pierde chiar daca vom pieri,iar daca v-a fi asa...voi lupta chiar si pe cealalta lume pentru iubirea noastra.


"De ce ma lasi sa cad mereu...sa ma lovesc de stanci,sa fiu mai blestemat ca si un zeu?"...pierdut printre masele de tantari avizi dupa gustul sangelui,ramai singurul meu refugiu egoist,iti iubesc incapatanarea mai mult ca si tigara dupa sex,ea te face mai naturala si mai senzuala decat alta fiinta asemanatoare tie...esti doar tu insuti,nimic mai mult...de aceea te iubesc si te doresc clipa de clipa in patul meu.Dar pentru mine vei ramane intotdeauna o creatie complicata deoarece imi este greu sa-ti inteleg naturaletea,imi plac gesturile tale subtile urmate mereu de semnul intrebarii.Cateodata dupa ce ne culcam impreuna imi aduc aminte de privirea ta de la inceput care era innecata-n dorinta si curiozitate...dar acum e goala si plictisita la fel ca trupul tau in asternutul meu.Gandeste-te la o chestie...unde e flacara noastra de nestins?


Trei zile...nimic mai mult,nu mai ai nici un drept,nici macar cel de a tacea...cochilia melcului e prea mica pentru tine,degeaba iti cauti un adapost care sa te fereasca de vorbele mele inghetate si pline de praf.Nimic nu te mai poate salva in afara de iertarea mea,fara ea esti pierduta ca si-o corabie pe-o mare agitata,fara echpaj.Degeaba astepti putina mila facand balonase la gura si lenevind inconstient peste iluziile create de mintea ta confuza indopata cu analgezice,totul vine de la sine daca iti doresti ceva cu adevarat...dar tu...NU...esti ca si-o scroafa-n patru labe la imperechere care asteapta doar sa primeasca,nu ai initiativa deloc si te urasc si mai mult pentru chestia asta.Dar hai sa nu o mai lungim...TE IERT.


Peste toate vom trece cu fruntea ridicata,chiar daca v-a fi sa luptam cu necunoscutul pana in ultima clipa,niciodata nu ne vom abandona pe drumul necunoasterii...caci ne iubim mai mult decat orice pe lumea aceasta.Mainile noastre se vor cauta mereu pentru a-si gasi impreunarea,caldura si mangaierea,ochii nostri nu vor uita niciodata lacrimile care au cazut pentru durerea celuilalt.Ne vom iubi pana cand moartea insusi v-a muri.


Timpul nostru e total diferit de cel din lumea reala.Cand suntem impreuna se opreste langa noi si invata ce inseamna rabdarea si cum sa daruiesti ceva fara o anumita conditie...cel din lumea reala trece rapid,fara regrete si fara nici o cale de intoarcere,se impune prin conditie si plata...dar al nostru e ca si absent,suntem singurii care guverneeaza legile iubirii...nu avem nici secunda,nici minut,nici ora intre noi...suntem in afara spatiului masurat...intre dragoste si ura,intre bine si rau...noi suntem totul si nimic.


Cand voi ramane fara nici o amintire in legatura cu tine,te voi gasi mereu intr-o sticla veche de vin,deoarece esti si vei ramane vesnic o seducatoare in rosu cu un gust dulceag de du-te vino pe gatlejul meu.


Gandul ca peste o vreme totul se v-a termina intre noi,ma face sa te doresc si mai mult...la fel ca prima oara cand ne-am privit in ochi daca iti mai amintesti...acum te vreau din ce in ce mai mult,esti ca un drog pentru mine,ma lupt ca sa te am in preajma mea...respir de fiecare data cu gandul ca asta v-a fi ultima clipa si nu voi mai putea sa-ti simt pulsul inimii pe buze...(fa-ma sa te doresc).


Apus de rosu argintiu deasupra amintirilor mele...totul se leaga si se dezleaga in amintirea ta,chiar daca m-ai uitat asemeni unui tablou plin de praf pe-un perete patat de substantele dragostei in toti acesti ani petrecuti impreuna fara regret...dar totusi eu te regret si intotdeauna o voi face deoarece ai fost "acel ceva" din viata mea.De ce nu exista o cale sa imortalizam clipele in care ne doream ca timpul sa se opreasca in loc? De ce trebuie sa ne amintim de acele clipe doar cand suntem prizioneri in abisul singuratatii? Vreau sa mor inauntrul tau,langa inima ta, ca sa-mi ramane sunetul ei intiparit pe vesnicie in timpane...


Prostii...te minti pe tine si...minti mai departe...cat crezi ca mai functioneaza acest aparat ambivalent de tras tepe?! Opreste-te...te roaga o voce din subconstientul tau...Opreste-te!!! Dar degeaba...minciuna e tot una cu inima ta care-ti improasca neadevar prin vene.


Primavara insumeaza renasterea naturii si a omului.Totul in jur se lupta pentru viata,copacii isi formeaza coroana maiestuoasa asemeni unui plaman plin de oxigen,florile se-ntrec in paleta de culori calde si reci,menite sa-ti redeschida alte orizonturi innecate-n apusul soarelui.Pasarile iti incanta auzul si te imbie sa dansezi alaturi de ele dansul tribal al reinvierii.Totul se amesteca si se contopeste asemeni trupurilor de indragostiti in plina noapte de primavara.


Departe de mine gandurile tale bolnavicioase,lipsite de ticurile realitatii sinucigase,pastreaza-le-n amintirea ta,nedescatusate pana in ultima clipa a mortii.


Apune peste sufletul meu durerea crunta a nepasarii,inima iti ingheatza in tacerea gandurilor mele iar sufletul iti bantuie bezmetic in negura mirajelor.


Totul se invarte in jurul unui haos controlat de visele noastre neindeplinite,prabusite pe aeroportul fara pista...


Fara tine as fi doar un cadavru aruncat intr-o groapa comuna,o frunza uscata intr-un copac neatins de adierea vantului,un vis neindeplinit uitat undeva intr-un colt al mintii...un val care spala trupurile putrede de pe mal in loc sa spele sufletele celor care il asteapta...o albina fara nici o floare-n lume...o lacrima ce se scurge pe obrazul tau din nefericire...o vioara ce nu scoate nici un sunet...un apus de soare fara privitori,as fi doar o umbra pe asfalt fara trup.