BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

marți, 5 ianuarie 2010

O piesa fara nume



De fiecare data e la fel,nimic nu se schimba chiar si scena ramane aceeasi impreuna cu oamenii care se holbeaza la ea.Totul e trecator imi sopteste cineva de la spate,la fel ca si dragostea...se naste isi atinge punctul culminant si dispare in neant ca si cum nu ar fi fost vreodata,ma trece un fior pe sina spinarii si refuz sa cred asa ceva,imi spun ca nimic nu e mai presus ca dragostea oricat de important ar parea acel ceva.Totusi ceva se prabuseste in mine cu aceea soapta si privesc mai departe spectacolul hipnotizant al vietii.Totul se desfasoare intr-un cadru restrans,e intuneric,ma simt singur dar totusi sala e plina,ii simt pe cei de langa mine si mai mult decat atata ii privesc in ochi si cu o oarecare vinovatie,ne dam seama pana la urma ca toti suntem complici la cea mai mare minciuna,aceea ca nimic nu dureaza vesnic.
Actorii rabufnesc haotic cand in plans cand in ras,grimasele de pe fata lor sugereaza faptul ca totul trebuie amplificat la maxim si nimic nu trebuie lasat anapoda sau la intamplare,totul trebuie exploatat si consumat de orice energie pana la refuz chiar si suflul care ne mai tine in viata.Informatia ce se transmite publicului pe cale vocala si viziuala este una ambigua fara prea mare interes(`traiti-va viata,inecati-va in ea si va hraniti din trupul si sangele ei ca si un animal de prada infometat in miezul nopti,pana da-ti totul afara ca sa va scarbiti si sa muriti cu gura cascata de mai mult si mai mult...`)
Privesc totul cu o oarecare greata acest spectacol sinucigas,dar ma obisnuiesc pana la urma cu gandul ca si eu fac parte din acesta scena mare si pana la urma cortina se va lasa indiferent de ce va fi.Acum sunt scarbit si nepasator fata de cei din jurul meu,nu mai conteaza cum percep dragostea si ma inchid in mine la fel ca un melc in cochilia lui cand isi simte amenintata intimitatea.
Sunt la fel ca tine,un oarecare pierdut in multime,inghesuit pentru o bucata de vis neimplinit,prizioner intr-un sistem ce nu face diferenta intre intre dragoste si pornografie,vreau sa urlu dar plamanii imi sunt obositi de viciu si nu mai am puterea sa silabisesc acel oftat perlung,respir in reprize si imi poluez creierul cu o particica bolnava de divertisment.
Eu sunt aici si tu esti acolo,niciodata un intreg perfect,intotdeauna singuri.

4 ~Delirari~:

Anonim spunea...

nu pot sa fac nimic, doar sa te felicit pentru blog. Mi s-a parut de-a dreptul cel mai reusit blog pe care il citesc...

Radu spunea...

Sunt un om cat se poate de ordinar, dar refuz sa ma pierd in multime. Si refuz sa fac parte din turma. Vreau sa ma trezesc din somn si ma lupt pentru asta. Oamenii care dorm, dintre care fac si eu parte, inca, au toti cate o lume a lor. Oamenii care s-au trezit , au o singura lume in comun. Cand doua lumi ale primilor se intalnesc, are loc o coliziune de idei si sentimente , de reguli si prejudecati, uneori contradictorii, fiecare incearca sa puna stapanire pe celalalt si de aici drama , o viata de iad, pe care si-o fac cu migala unul altuia. Nimeni nu ne poate face fericiti, iar afirmatia mea nu este una scarbita de viata, este doar o constatare. Fericirea este numai in noi, in fiecare, si o putem sorbi, luand viata exact asa cum vine, caci nu alegem noi ce sa vina si cum sa vina, in ce mod, cand sa vina si cand nu...(AUGUSTA HEDLINGER).

Radu spunea...

Sunt de acord in totalitate cu tine Augusta,si eu sunt de aceasi parare,fericirea o gasim doar in noi,caci numai noi ne putem face fericiti cu adevarat,ceilalti doar ne dau o mana de ajutor si uneori se transforma in drama.

Anonim spunea...

nu trebuie sa ne comparam cu nimeni... sentimentele si trairile le putem exprima si singuri, dar fara sa ne comparam cu o alta persoana... multumesc de vizita