My world

Rictus blocat pe fata mea de piatra
Rece si stearpa...
Se contureaza lejer incepand din coltul gurii
Spre fruntea lata,
Croita-n ridurile incruntarilor cu timpul.
Fixitatea corpului imi stabilizeaza dementa
Marcata de o tigara,
Intre degetele inclestate pe stiloul sinucigasului.
Visez departe...
Pe marginea delirului
Cu drogul fericirii
In venele plesnite prin efectul placebo.
Trag totul incet,
Si expir peste genurile timpului,
Ma joc intre degete cu stelele...
Intre dinti ma scobesc cu un varf de cometa
Si ma distreaz cu mobilitatea satelitului lui pluto,
Il pasez pierdut cu un sut spre nebuloasa pierzaniei
In ciuda lunii pe care o trag in plastic
Si o asez pe post de lanterna deasupra mea.
Universul e terenul meu de joaca,
In mintea mea framantata de fumul des al nepasarii.
Casc gura larg...
Ca a unui muribund...
Impins sa devorez totul...
Dar cand termin de ingurgitat jupiter
Ma opresc la terra si o privesc...meditez...dar
Incep sa plang amarnic ca un copil
Plang...

Executie

Respir cu greu in cutia captusita cu piele neagra,lucrata manual de un sadic sexual cu experienta de cusator.Urmeaza sa fiu transportat pe o scena amenajata in gradina de vara a nemtilor,amplasata in asa fel incat insasi multimea sa fie o intreaga trupa de teatru care participa la aniversarea unui veac de cand dragostea `a incetat din viata`.
Pentru intregul arsenal de cyborgi am ramas ultimul exemplar in viata a sentimentelor umane,pregatit sa ma sacrific in numele iubirii.
Spectatorii acestui ritual de exterminare continua sunt evreii modificati genetic pentru asaltul militar de raspandire a razboaielor contra indentitatii umane.Sunt ancorat de membrele posterioare de un panou publicitar in care se deruleaza rapid secvente de executie din primul si al doilea razboi mondial.
Psihicul publicului se declanseaza asurzitor in momentul cand burghiul imi penetreaza pieptul,inima mea e oferita pe tava multimii...incepe sa ploua.

Cetatea impietrita

Undeva intre zidurile timpului iubirea se ascunde in liniste si secret,cladita piatra cu piatra peste gandurile lichefiate dintre caramizile rosii.Amorul se intrupeaza si el in tortele inflacarate de pe aleea indragostitilor,hranindu-le trecatorilor poftele cerebelului,tremurand dupa placerea lingusitoare a fericirii.
Orgasmul dintre minte si natura ii inalta din radacinile solului fertil,imbracat in iarba uscata,undeva intre frunzele mustoase ale uriasilor istorici invaluiti in magia de culori a soarelui ce apune pentru frumoasa luna,menita sa aduca suspanul si magia pe retina sufletelor induse la limita dintre stare de veghe si transa.
Acest film fara regizor ia amploare cand intriga se amplifica in sarutul silentios a cerului cu sufletele insetate a masei de tantari nocturni.Viata trece prin ochii lor ca si-un scurt popas pe marginea drumului pietruit.
Totul se termina cand soarele rasare iar luna se imbraca in nevazut.

Evadare spre libertate...

Necugetat m-am nascut din mama mea,necugetat am rostit pentru prima oara cuvantul `mama`,necugetat am alungat-o treptat din gandurile mele.Fara sa vreau am repetat de multe ori aceeasi greseala,crezand ca am uitat-o undeva in fisierul mintii intitulat `momente penibile pe drumul initierii`.De nenumarate ori am decis ca trebuie sa-mi pedepsesc constiinta prin restrictii iluzorii de la viciile cotidiene...dar nu am facut-o.
Sunt prea implicat sufleteste si trupeste in `cocina` socialului,prea complacut in mizeria obisnuintei.Sunt departe de radacinile mele firesti,coexist in radacina `prietenului` avar dupa lauda de sine,viata mea e inchiriata iar dragostea inselata de pacatele trecutului.
Mama mea e departe,sentimentele atrofiate si creierii rupti in mii de cuvinte fara rost.Privirea mea e spre cer,norii ma coplesesc,vreau sa zbor dar aripile mele sunt de ceara...ma prabusesc si mor in nestire...dar totusi am incercat...sau nu?

Manipulation

Minciuni si false iluzii,dragoste oarba ori bolnava ploua marunt,intepator peste gaturile goale ale plasmuirilor divine.Eu sunt o plasmuire vaga la fel ca si ochii tai reci ingropati in dilema,dar totusi ploaia ma panicheaza si stiu ca eu sunt cel care poate sa te imbolnaveasca sau sa te hraneasca cu neadevar.De ce nu renunti sa iubesti tot ce e bun?
Vreau sa te ingrop in adevar si sa te renasc sub perversitate morbida.Sa fi tarfa doamna,gonflabila mea avuta,drogata si supusa.Mereu vei ramane expirata in palmele mele nehotarate si slabe,putreda si nesatisfacuta.
Incercarea molesita de a te ridica din baia de sange imprastiata pe parchetul lustruit cu ceara din dormitor te seaca si mai mult,vrei sa dispari dar eu te trag inapoi,membrele tale imi apartin la fel ca inima ta ce se zbate in sacosa neagra din dulap.Agonia fetei tale ma lasa rece,te sarut pentru ultima data,iti ascund trupul sub pat,iau sacosa din dulap si plec.

Lacuna

Secretele dintre noi se pierd undeva intre gandire si grai.Le-am inchis adanc in cufarul din pod langa lucrurile paralizate de trecut,renascute prin serile de vara albastre din epoca romantica.
Le-am uitat sub lacatul greu si ruginit,inchis de o cheie ce-am uitat-o si pe ea intre itele intortocheate ale gandurilor.Locul unde s-au nascut secretele dintr noi v-a ramane pierdut si el,sus pe o colina intre doi tei batrani ce-si aplecau candva crengile deasupra noastra imbratisandu-ne sa ne ocroteasca de vremea apocaliptica dintre primavara si vara.
Iarba deasa si inalta unde ne odihneam trupurile fragede se v-a usca si ea,in locul ei rasarind spini si matraguna.E in vag totul...abisul dinaintea noastra se adanceste in alt abis mai adanc si rece,negru si mai trist,singur...fara strigat de ajutor.Ramane doar clipa surda,asteptarea dureroasa cand unul dintr noi v-a pasi spre el pentru vesnicie.
O lacrima imi arde obrazul palid si se scurge usor pe langa buzele uscate,insetate de adevar...ajunge intr-un sfarsit sa dispara in pielea pieptului meu,langa inima nrebdatoare,dorindu-si parca sa-i aline bataile nesincronizate...asemeni unui cal galopand in pustietatea unui camp batut de arsita soarelui,fara strop de apa.
Intrebarile nu-si mai au raspunsurile lor ca si altadata,privirile noastre se resping cu o nervozitate cronometrata,doar atractia de fundal refuza sa ne pierdem in infinit.
Realizam ca sfarsitul e doar unul,hotarat si irevocabil,soarta a decis pentru noi iar timpul ramane pierdut,gol si bolnav.
Pe cand norii negrii ne acopera dorintele si visele,eu fac pasul prevestit si ma arunc in groapa tacerii,tu ramai si ma privesti cum cad...inghiti in sec si te arunci dupa mine.

Freedom

Suburbia cu strazile fara glas si cu stalpii de lemn daramati de luptele civile dintre negrii si albi se contopeste fara simt printre noile cladiri de invidiat ale New York-ului,lasand in urma un miros greu de sange proaspat varsat in numele onoarei si a libertatii fara gratii.
Femeile isi plang copii si sotii ucisi de noua inventie a omenirii...arma moderna.Totul se dizolva in fundalul macabru al macelului,capetele negrilor fiind strapunse de tepusii de lemn inscriptionati cu semnul crucii al ku klux klan.
Fetele lor schimonosite sugereaza ca au murit cu libertatea batucita adanc in retina ochilor iesiti in afara craniului crapat.Albii se petrec in jurul lor prin dansuri primitive,cinstindu-le memoria alaturi de sobolanii ciumei ce le devoreaza carnea proaspat ciopartita...
Departe de aceasta scena...se pune o intrebare...Omul,e doar un animal social fundamentat pe simtul putred al constiintei?