Missing you

Goala peste cearceaful alb...dezordonat si imbacsit de mirosul dulceag al sexelor noastre,ma intreaba plictisita unde-am pus pachetul de tigari mentolate,fara timbru comercial.Ii raspund la fel de plictisit si pregatit pentru o noua partida,ca se afla pe mobila...langa capul ei.Avea un par superb dar in acelasi timp dezordonat,nu se prea ingrijea si putin ii pasa de aspectul ei fizic...probabil de aceea imi placea sa i-o trag cu atata pasiune,fiind atat de naturala si implicit copila.De fiecare data cand era deasupra mea si ma domina ca si-o gazela intr-o savana mirifica,ii placea sa ma priveasca fix in ochi...era momentul cand avea cale libera catre fanteziile din mintea mea...stia cum sa ma ia si era mandra de chestia asta.Cand o dominam eu,ii daruiam tot ce exista mai bun inauntrul meu,era fericita...la fel si eu.Eram constienti amandoi ca avem o singura viata plina de vicii si dorinte...(click pe titlu)

No superstar

Toti ne dorim sa avem o viata linistita lipsita de stres si alte chestii care ne displace.Ne dorim bani si faima,modestie si respect,dar uitam ca simplitatea lucrurilor din jurul nostru e cea mai importanta,la fel ca iubirea care este pur naturala.In zilele noastre dorim sa ne distram cat mai mult fiindca toti avem o fobie in legatura cu aceasta chestie,faptul ca nu o sa traim indeajuns de mult ca sa facem tot ce ne dorim si de aceea suntem prea impulsivi si nehotarati,luand decizii gresite in majoritatea cazurilor.Ne departam de noi insine si nu ne mai cunoastem fiind predispusi la multa suferinta si dezamagire,cand ceva nu iese cum ne dorim insistam iar daca vedem ca nu merge nici asa mai insistam pana ajungem niste marionete teleghidate de catre oamenii cu cap.Pentru melodie accesati titlul.Numai bine.

Cruel intentions

Intentii crude.Un film miscator care te lasa in cu un gust amar fiind in acelasi timp seducator.Se bazeaza pe arta seductiei si a jocurilor de culise in care dragostea e inexistenta atata timp cat nu pui sentimente.Totul e un joc al santajului sexual intre oamenii de clasa din "inalta societate" a Americii.Pe parcursul filmului ve-ti intalni anumite faze in care omul crede ca e in stare sa manipuleze sentimentele altora si ale lui insusi,pana la urma pacalindu-se chiar pe el.Totusi...e un film al gentlman-ilor in care se prezinta indeaproape cum trebuie sa iti joci rolul in societate si cum sa iti obtii favoruri pentru orgliul tau.Finalul e unul tragic,dar adevarul iese la suprafata si consecintele sunt vizibile...vreau sa mai adaug ca femeie e postata in chip de tarfa care ar face orice pentru micile ei capricii.Pentru mai multe detalii accesati titlul.Va doresc vizionare placuta.

Delirari

Cteodata stau si privesc in gol...sunt absent de fiinta mea si de tot ce ma inconjoara.Sunt transpus in alta lume visand la toate lucrurile rele si transformandu-le in ceva frumos si pur ca privirea ta induiosatoare si plina de afectiune.Cateodata...sunt chiar rupt de realitatea cruda...inlocuind haosul in care ma aflu cu vorbele tale fara patima si vinovatie...cateodata...imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa-ti imortalizez sufletul pe o panza alba de in si sa o expun in centrul universului de parte de multimea de capete fara simtul artistic si al iubirii supreme...sa ramai vesnic langa stele...tacuta si invelita in magie si suspans...departe de perisabilitate si nebunie...cateodata as vrea sa fiu eu in locul mortii si sa am grija ca nu vei pierii niciodata...sa port povara vietii si sa-ti daruiesc toata ceata ingerilor in fiecare noapte cand vei inchide ochii visand la mine...


Ploua marunt...totul e ud si trist pana la piele.Nimic nu mai e normal,echilibrul fragil dintre nebunie si normalitate a disparut cu prima urma de umezeala,lasand in urma dezechilibru si paranoia.Asfaltul patat de sub membrele noastre inflamate tremura neincetat la fiecare pas nesigur,aparand crapaturi si un miros intepator de trup aflat in stare avansata de descompunere.Blocurile se dilata permanent incercand sa se darame din cauza sufletelor agitate dinauntrul lor,acoperisurile se imbotesc sub greutatea stropilor de ploaie.Gustul colorat in albastru rece zace pe limbile noastre striate de aproape un veac,ne este din ce in ce mai greata de corpurile imbracate-n grasime galbuie ce ne traverseaza privirea cand intram in contact tangibil cu ele...luna se crizeaza pe cerul rosiatic,incercand sa-l detroneze pe soarele patratos si fara raze,apocalipsa intarzie sa apara...e undeva departe.


Vreau sa pier alaturi de zambetul tau fermecator,impreuna cu abisul irisului tau albastru...deodata cu ultima bataie devotata a inimii tale...vreau sa ma pierd de nebun prin vasele tale de sange,imbatat de globulele rosii pline de iubire lichefiata...dar degeaba dragostea mea...degeaba...daca te voi pierde pentru totdeauna.Imi ramane doar sa mai trag un fum si sa pornesc spre paradis...


Sec,
Amar
Intr-un pahar
Plec,
Astept
Sa stau mai drept
Joc,
Potop
Si scot un dop
Soc
Lovesc
Dar te iubesc
Inghit,
Vomit
Si scriu un mit
Pitit,
Arunc
Sunt tot un prunc.


Sa ma inchizi ermetic intr-un borcan de sticla murdara si unsuroasa...fara lumina si aer...fara sunet si cosmar de scurtmetraj,imi trebuie doar fum si halucinatii schizofrenice,batai de inima fara puls si culori reci fara gust.Cele opt picioare de care am parte,firave si pline de paraziti insetati dupa cucerire de teritoriu neinfectat,isi fac de cap impletindu-se in noduri de nedezlegat menite sa-mi incurce schitele negre ale planului meu diabolic.Nu am aer...sticla mata ma face sa-mi imaginez corpul deasupra unei populatii destul de vaste a omizilor cu porii infundati de firele de par cleioase.Intunericul imi incolteste in ungherul obtuz al mintii,dorinta nebunie crescand disperat,fara limita.Ma pierd pentru o secunda...fumul viseaza impreuna cu mine la plamanii tumefiati de verdele paradisului,ma asez si contemplu aceasta mizerie ordonata...si imi spun incet...ia o pauza...

Departe de tot

Cand simti ca nu mai poti sa treci peste durerea din inima ta,lasa-le pe toate...fugi de absolut orice si cauta-ma pe mine inauntrul tau...acolo in coltisorul sufletelului tau,ingradit cu stalpi de fildes.Unde m-ai ascuns acum mult timp cand ai simtit ca lumea rea vrea sa mi te fure si sa-ti ia dragostea fara de care nu mai aveai nici un rost in viata.Acum sunt doar al tau si voi fi atata vreme cat vei crede in nemurirea mea.Iar cand vei da de mine,pacea si linistea v-a cuprinde trupul tau de marmura rece sculptat de ingerii divinitatii.Love u my sweet dream...


Intr-un tarziu cand nimeni nu mai spera
Sa ninga iar ca la inceput
Ma ascund in ochii tai ca intr-o sera
Si cant un cantec trist si mut...


"Lumina solara...ce frumoasa e"...Trupul meu mort se scufunda-ncet in oceanul negru al durerii.Ochii mei absoarbe intepeniti ultima atingere fina a soarelui palid.Cu mainele departate de corp ma las purtat de voia lichidului rece si intepator.Intr-un final ajung in negura nepatrunzatoare a oceanului si plutesc departe de orice vietate acvatica...incet ma lovesc de stanci si ma infing in una mai ascutita.Paralizia totala ce ma cuprinde dupa strapungere,imi gadila sufletul...reusind dupa moarte sa mai schitez un zambet pierdut si dureros.E ciudat totusi...imi dau seama ca desi sunt mort sunt la fel de viu ca si inainte,pot sa simt ce se intampla in jurul meu dar nu ma pot misca.Simt ca innebunesc cu incetinitorul...vreau sa urlu dar gura mea nu se deschide,sunetele imi raman intepenite pe cerul gurii,apa dinauntrul meu umflandu-ma ca pe un balon gigant...plamanii explodand in mine precum minele.Atunci remarc ca sunt cu adevarat mort...mai mort ca mortul ingropat.Fantomele din trecutul meu ma bantuie prin spatele ochilor bulbucati,ma trag de mainile moi in stanga si-n dreapta,incercand sa ma disloce si sa-mi rupa membrele pentru a se juca cu ele...purtandu-le de-alungul coralilor inghesuiti.O lacrima reuseste sa evadeze din trupul meu putred infasurat in alge stravezii...se inaltza spre suprafata apei,urmand traiectoria razelor solare.O vad si sunt mandru de ea...peste putin timp reuseste sa iasa din apa,preschimbandu-se intr-un fluture semicolorat.Depasesc aceasta clipa minunata si incerc sa nu ma mai gandesc la absolut nimic...incerc sa fac pe mortul...dar nu reusesc.Imi patrund adanc mintea trecand de pragul nebuniei si ma transpun in raiul din inima mea pe care l-am cladit in timpul vietii...aici imi gasesc linistea de care am nevoie,pacea odihnitoare...acum pot spune cu adevarat...SUNT MORT.


Cei patru pereti langa care imi petrec aproape o viata-ntreaga imi sunt cei mai fideli sfatuitori.Ei imi absoarbe fumul de tigara si-mi permit sa dau cu pumnii cand simt dorinta sa ma razbun...sau sa-mi descarc frustrarile.Ma ajuta sa-mi regasesc urmele trecutului prin tablourile pe care le sustin.Imi iubesc peretii fiindca ei ma protejeaza de vremea capricioasa de afara si-mi ofera o stabilitate mentala,vizualizand lucrurile din jurul meu ca fiind drepte si de neclintit,impunandu-mi si mie aceasi stare sanatoasa.Cand sunt turmentat ma ajuta sa-mi pastrez echilibrul,iar cand nu observ ceva imi ofera intrerupatorul pe post de ajutor.Dar eu nepasator nu le acord nici cea mai mica atentie,inca pe langa asta ii patez mereu si nu-mi pasa de lucrurile agatate pe suprafata lor alba sau portocalie.De ei ma sustin cand fac amor si ii poluez cu gemete de placere...si nu-mi pasa...dar totusi ii iubesc.


Aburit si plictisit,ma regasesc de fiecare data legat la maini si ochi...cu arma semiautomata a nebuniei indreptata spre tampla mea dreapta nerabdatoare sa fie strapunsa.Astept momentul cand sangele imi v-a siroi pe fata si peretele alb din spatele meu se v-a manji de rosul aprins.Criza sentimentala pluteste-n aer pe langa tavanul superior patat de flegmele celor decapitati.Calaul e greu si alb la fata,pielea neagra cu care e acoperit transformandu-l intr-un slujitor al diavolului fara remuscari.Simplu,fara complexitate,cu o dexteritate de invidiat isi curata teava armei cu 3 petale de trandafir imbibate-n venin de cobra regala,menite sa-mi acopere gaura din tampla dupa impactul glontului.Fara ticuri si degete tremurande trage spre universul meu mic si intortocheat...lasandu-ma intepenit pe scaunul eliberarii,plin de sange proaspat si spumos.Durerea tamplei frumos ornamentate ca si-o floare in stadiul maturitatii,ma face sa-mi revad intreaga viata in cele cateva secunde ramase pana la moartea totala...imi revad mama cum ma saruta cand mergeam la scoala,tata cand imi dadea sfaturi despre viata...si fratele meu sufland in cele zece lumanari ce-i semnificau varsta...cainele la care am tinut enorm,toate fetele pe care le-am iubit si inselat in acelasi timp.Imi aduc aminte de primul joint tras cu cel mai bun prieten si prima atingere fidela a valurilor marii de care m-am indragostit pana la ultima suflare...prima noapte de dragoste sfarsita la rasaritul soarelui si ultima depresie urata soldata cu un pumn de medicamente...ultimul trandafir daruit din inima...ultimul sarut fara reprosuri mentale...ultima iertare si imbratisare primita de la iubita mea...ultima cearta cu mama mea care s-a sfarsit ci niste vorbe calduroase.Acum sunt pregatit sa mor...sunt impacat cu intreaga mea fiinta,ADIO.

Pentru tine

Soseaua e goala si uda,pustie si destul de lata incat mirajele sa se poata naste.E vara tarzie,trupurile bronzate se intind lenese cu fata spre sosea,in spatele lor aflandu-se oceanul albastru acoperit de lumina soarelui gigant.Aici unde soseaua uda coexista in paralel cu oceanul...se pierd vise si se nasc altele noi.Cand fumam delirari si melancolie aparatul meu foto capta galaxiile indepartate,nisipul plajei se unduia sub calcaiele mele aprinse dupa o bucata de carne frageda...eram in cer si norii de deasupra mea imi propulsau toata culoarea paradisului prin filtrul retinei alimentat de adrenalina spumoasa.Nimic nu trecea de trupul meu drogat,cinematograful si scenele de teatru ma invidiau pentru publicul meu numeros si plin de personalitati rare.Eram eroul principal iar eroina mea se infatisa intr-un obiect interzis spiritului meu eroic,era neagra si transparenta,lucida si trecatoare...acum valurile se sparg usor iar eu impreuna cu ele...


Traficul greoi se consuma intre cele doua puncte moarte,fara retinere si repros.Punctul mort X e format dintr-o crusta dura argintie,avand la baza lui o multime de gaurele prin care isi trage seva dulceaga...ajungand la el cu ajutorul insectelor sclave.Punctul mort Y e format dintr-un invelis lichid de apa vie,avand la baza lui mai multe conducte suprapuse din care izvoraste seva dulceaga pentru punctul mort X.Acest schimb neobisnuit dar totusi natural,refuleaza cand punctul mort X primeste flux continuu si uita sa returneze multumirile de rigoare impreuna cu insectele lacome dupa seva,intepenite in gaurelele lui.Se pare ca acest microcosmos functioneaza dupa legea iubirii,intotdeauna unul v-a da mai mult decat celalalt indiferent de timp si modalitati,de textura si culoare.De cele mai multe ori un punct mort ii v-a sustine functionarea celuilalt prin sacrificiu si daruire totala.Totusi e naspa...


Miroase ingrozitor dar sunt atras permanent de gustul si suprafata ei neteda,sunt dependent in ultimul stagiu de a o tine intre degete si a o invarti intre buzele crapate de atata risipa.Ma ameteste grav dupa 7 minute daca o consum fara sa ma fi intalnit cu ea dis de dimineata.E destul de daunatoare si periculoasa,amintirile in legatura cu ea sunt inca vii si pline de farmec chiar si dupa 2 ani de la renuntare.Cateodata mi-ar placea sa fiu in locul ei,sa poluez si sa dispar la fel de repede precum am fost produs...sa-i fac pe ceilalti sa uite ce inseamna independenta si sa afle ce rezulta din dependenta.Multi au murit si mor din cauza ei...probabil e si acesta un lucru bun,oricum suntem prea inghesuiti pe acest pamant distrus.Am incetat sa mai sufar din cauza ei si chiar nu-i duc dorul,mi-e indiferent totul,chiar mi se rupe,o dau dracului cu gustul ei cu tot,sa dispara din partea mea...femeile astea.


Curiozitatea imi ucide nerabdarea si ma lasa in nepasare.De tot ce am parte ma induce in eroare,imi otravesc spiritul de observatie cu gunoaie nereciclabile si-mi mintesc simturile cu vise pentru nebunii legati in camasa imposibilului.Totul se invarte in sens invers acelor de ceasornic si se fisureaza pana la temelie peste craterele din inima mea.Meteoritii iau foc la intrare in sufletul meu,imprastiindu-se intr-o gramada de proiectile inflacarate ce decoleaza fortat peste suprafata organelor mele afumate.Dispar cand orologiul bate spre ora 12 in padurea decorata cu animale impaiate si revin cand bate spre ora 1...ca sa nu intarziu la facultatea noctura de insomnie cronica.Cafeaua se invarte in jurul zaharului tos si porneste spre creierul meu ud de aburii sticlei de absolut la 0,70l.Deraiez putin si sunt impacat cu orgoliul meu de aceasta combinatie reusita...ma ridic spre cer si plutesc...


Te iubesc petala mea micuta de trandafir rosu cu tepi incapatanati,care nu lasa pe oricine sa-i atinga frumusetea si sa guste din dragostea ei vesnica.Te port peste tot cu mine,suntem 2 chestii banale de nedespartit,eu te pastrez in buzunarul de langa inima mea agitata,invelit intr-o bucatica de matase rosie...iar tu ma pastrezi printre petalele tale ofilite,pisate si rascolite de trecerea timpului.E important ca ne iubim si avem grija unul de celalalt.Esti micul meu diamant neslefuit iar eu sunt micutul tau dragut tradat in dragoste de catre ceilalti trandafiri neofiliti,vanduti celor cu sufletul pregatit pentru amanet.Dar nu mai conteaza ceilalti...sunt absenti in prezenta noastra de neremarcat.Te iubesc enorm micutul meu iepuras...as face orice pentru iubirea noastra eterna...chiar sacrificiul suprem,sa te las sa ma inseli cu alte petale vestejite si pline de spini falsi...

Descarcare

Te intrepatrunzi adanc in madularele mele cautand o mica oaza care sa te scape de vremea rea a sufletului meu,nemaisuportand mustrarile constiintei si bataile tot mai accelerate ale inimii.Nu te poti impaca cu tine insuti ca trebuie sa-mi parasesti firimiturile de suflet care mi-au mai ramas in urma dezastrului provocat de sentimentele tale bazate pe ura.Te-as alunga din sufletul meu intr-o clipita dar in acelasi timp te-as pastra langa inima mea ca si pe-o amintire frumoasa,dar dureroasa.Sangele meu iti incalzeste iubirea care ti-a mai ramas pentru mine...nu astept minuni si nici compasiune,iubire sau mila...doar prezenta ta ma poate vindeca definitiv...te iubesc iubirea mea,ramai cu bine.


Peste tot haosul din jurul nostru pana la stropii de ploaie care cad intamplator peste geamul ferestrei mele...noi doi ne vom regasi oriunde am fi,chiar daca vom fi in celalalt capat al lumii...jumatatea inimii mele v-a bate necontenit in pieptul tau,sangele meu iti v-a curge prin vene impreuna cu cele mai ascunse taine ale sufletului meu...tu vei exista in mine iar eu in tine...dragostea dintre noi v-a fi mai presus de orice inseamna divinitate,nimic nu se v-a pierde chiar daca vom pieri,iar daca v-a fi asa...voi lupta chiar si pe cealalta lume pentru iubirea noastra.


"De ce ma lasi sa cad mereu...sa ma lovesc de stanci,sa fiu mai blestemat ca si un zeu?"...pierdut printre masele de tantari avizi dupa gustul sangelui,ramai singurul meu refugiu egoist,iti iubesc incapatanarea mai mult ca si tigara dupa sex,ea te face mai naturala si mai senzuala decat alta fiinta asemanatoare tie...esti doar tu insuti,nimic mai mult...de aceea te iubesc si te doresc clipa de clipa in patul meu.Dar pentru mine vei ramane intotdeauna o creatie complicata deoarece imi este greu sa-ti inteleg naturaletea,imi plac gesturile tale subtile urmate mereu de semnul intrebarii.Cateodata dupa ce ne culcam impreuna imi aduc aminte de privirea ta de la inceput care era innecata-n dorinta si curiozitate...dar acum e goala si plictisita la fel ca trupul tau in asternutul meu.Gandeste-te la o chestie...unde e flacara noastra de nestins?


Trei zile...nimic mai mult,nu mai ai nici un drept,nici macar cel de a tacea...cochilia melcului e prea mica pentru tine,degeaba iti cauti un adapost care sa te fereasca de vorbele mele inghetate si pline de praf.Nimic nu te mai poate salva in afara de iertarea mea,fara ea esti pierduta ca si-o corabie pe-o mare agitata,fara echpaj.Degeaba astepti putina mila facand balonase la gura si lenevind inconstient peste iluziile create de mintea ta confuza indopata cu analgezice,totul vine de la sine daca iti doresti ceva cu adevarat...dar tu...NU...esti ca si-o scroafa-n patru labe la imperechere care asteapta doar sa primeasca,nu ai initiativa deloc si te urasc si mai mult pentru chestia asta.Dar hai sa nu o mai lungim...TE IERT.


Peste toate vom trece cu fruntea ridicata,chiar daca v-a fi sa luptam cu necunoscutul pana in ultima clipa,niciodata nu ne vom abandona pe drumul necunoasterii...caci ne iubim mai mult decat orice pe lumea aceasta.Mainile noastre se vor cauta mereu pentru a-si gasi impreunarea,caldura si mangaierea,ochii nostri nu vor uita niciodata lacrimile care au cazut pentru durerea celuilalt.Ne vom iubi pana cand moartea insusi v-a muri.


Timpul nostru e total diferit de cel din lumea reala.Cand suntem impreuna se opreste langa noi si invata ce inseamna rabdarea si cum sa daruiesti ceva fara o anumita conditie...cel din lumea reala trece rapid,fara regrete si fara nici o cale de intoarcere,se impune prin conditie si plata...dar al nostru e ca si absent,suntem singurii care guverneeaza legile iubirii...nu avem nici secunda,nici minut,nici ora intre noi...suntem in afara spatiului masurat...intre dragoste si ura,intre bine si rau...noi suntem totul si nimic.


Cand voi ramane fara nici o amintire in legatura cu tine,te voi gasi mereu intr-o sticla veche de vin,deoarece esti si vei ramane vesnic o seducatoare in rosu cu un gust dulceag de du-te vino pe gatlejul meu.


Gandul ca peste o vreme totul se v-a termina intre noi,ma face sa te doresc si mai mult...la fel ca prima oara cand ne-am privit in ochi daca iti mai amintesti...acum te vreau din ce in ce mai mult,esti ca un drog pentru mine,ma lupt ca sa te am in preajma mea...respir de fiecare data cu gandul ca asta v-a fi ultima clipa si nu voi mai putea sa-ti simt pulsul inimii pe buze...(fa-ma sa te doresc).


Apus de rosu argintiu deasupra amintirilor mele...totul se leaga si se dezleaga in amintirea ta,chiar daca m-ai uitat asemeni unui tablou plin de praf pe-un perete patat de substantele dragostei in toti acesti ani petrecuti impreuna fara regret...dar totusi eu te regret si intotdeauna o voi face deoarece ai fost "acel ceva" din viata mea.De ce nu exista o cale sa imortalizam clipele in care ne doream ca timpul sa se opreasca in loc? De ce trebuie sa ne amintim de acele clipe doar cand suntem prizioneri in abisul singuratatii? Vreau sa mor inauntrul tau,langa inima ta, ca sa-mi ramane sunetul ei intiparit pe vesnicie in timpane...


Prostii...te minti pe tine si...minti mai departe...cat crezi ca mai functioneaza acest aparat ambivalent de tras tepe?! Opreste-te...te roaga o voce din subconstientul tau...Opreste-te!!! Dar degeaba...minciuna e tot una cu inima ta care-ti improasca neadevar prin vene.


Primavara insumeaza renasterea naturii si a omului.Totul in jur se lupta pentru viata,copacii isi formeaza coroana maiestuoasa asemeni unui plaman plin de oxigen,florile se-ntrec in paleta de culori calde si reci,menite sa-ti redeschida alte orizonturi innecate-n apusul soarelui.Pasarile iti incanta auzul si te imbie sa dansezi alaturi de ele dansul tribal al reinvierii.Totul se amesteca si se contopeste asemeni trupurilor de indragostiti in plina noapte de primavara.


Departe de mine gandurile tale bolnavicioase,lipsite de ticurile realitatii sinucigase,pastreaza-le-n amintirea ta,nedescatusate pana in ultima clipa a mortii.


Apune peste sufletul meu durerea crunta a nepasarii,inima iti ingheatza in tacerea gandurilor mele iar sufletul iti bantuie bezmetic in negura mirajelor.


Totul se invarte in jurul unui haos controlat de visele noastre neindeplinite,prabusite pe aeroportul fara pista...


Fara tine as fi doar un cadavru aruncat intr-o groapa comuna,o frunza uscata intr-un copac neatins de adierea vantului,un vis neindeplinit uitat undeva intr-un colt al mintii...un val care spala trupurile putrede de pe mal in loc sa spele sufletele celor care il asteapta...o albina fara nici o floare-n lume...o lacrima ce se scurge pe obrazul tau din nefericire...o vioara ce nu scoate nici un sunet...un apus de soare fara privitori,as fi doar o umbra pe asfalt fara trup.