BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

joi, 8 aprilie 2010

Descarcare



Te intrepatrunzi adanc in madularele mele cautand o mica oaza care sa te scape de vremea rea a sufletului meu,nemaisuportand mustrarile constiintei si bataile tot mai accelerate ale inimii.Nu te poti impaca cu tine insuti ca trebuie sa-mi parasesti firimiturile de suflet care mi-au mai ramas in urma dezastrului provocat de sentimentele tale bazate pe ura.Te-as alunga din sufletul meu intr-o clipita dar in acelasi timp te-as pastra langa inima mea ca si pe-o amintire frumoasa,dar dureroasa.Sangele meu iti incalzeste iubirea care ti-a mai ramas pentru mine...nu astept minuni si nici compasiune,iubire sau mila...doar prezenta ta ma poate vindeca definitiv...te iubesc iubirea mea,ramai cu bine.


Peste tot haosul din jurul nostru pana la stropii de ploaie care cad intamplator peste geamul ferestrei mele...noi doi ne vom regasi oriunde am fi,chiar daca vom fi in celalalt capat al lumii...jumatatea inimii mele v-a bate necontenit in pieptul tau,sangele meu iti v-a curge prin vene impreuna cu cele mai ascunse taine ale sufletului meu...tu vei exista in mine iar eu in tine...dragostea dintre noi v-a fi mai presus de orice inseamna divinitate,nimic nu se v-a pierde chiar daca vom pieri,iar daca v-a fi asa...voi lupta chiar si pe cealalta lume pentru iubirea noastra.


"De ce ma lasi sa cad mereu...sa ma lovesc de stanci,sa fiu mai blestemat ca si un zeu?"...pierdut printre masele de tantari avizi dupa gustul sangelui,ramai singurul meu refugiu egoist,iti iubesc incapatanarea mai mult ca si tigara dupa sex,ea te face mai naturala si mai senzuala decat alta fiinta asemanatoare tie...esti doar tu insuti,nimic mai mult...de aceea te iubesc si te doresc clipa de clipa in patul meu.Dar pentru mine vei ramane intotdeauna o creatie complicata deoarece imi este greu sa-ti inteleg naturaletea,imi plac gesturile tale subtile urmate mereu de semnul intrebarii.Cateodata dupa ce ne culcam impreuna imi aduc aminte de privirea ta de la inceput care era innecata-n dorinta si curiozitate...dar acum e goala si plictisita la fel ca trupul tau in asternutul meu.Gandeste-te la o chestie...unde e flacara noastra de nestins?


Trei zile...nimic mai mult,nu mai ai nici un drept,nici macar cel de a tacea...cochilia melcului e prea mica pentru tine,degeaba iti cauti un adapost care sa te fereasca de vorbele mele inghetate si pline de praf.Nimic nu te mai poate salva in afara de iertarea mea,fara ea esti pierduta ca si-o corabie pe-o mare agitata,fara echpaj.Degeaba astepti putina mila facand balonase la gura si lenevind inconstient peste iluziile create de mintea ta confuza indopata cu analgezice,totul vine de la sine daca iti doresti ceva cu adevarat...dar tu...NU...esti ca si-o scroafa-n patru labe la imperechere care asteapta doar sa primeasca,nu ai initiativa deloc si te urasc si mai mult pentru chestia asta.Dar hai sa nu o mai lungim...TE IERT.


Peste toate vom trece cu fruntea ridicata,chiar daca v-a fi sa luptam cu necunoscutul pana in ultima clipa,niciodata nu ne vom abandona pe drumul necunoasterii...caci ne iubim mai mult decat orice pe lumea aceasta.Mainile noastre se vor cauta mereu pentru a-si gasi impreunarea,caldura si mangaierea,ochii nostri nu vor uita niciodata lacrimile care au cazut pentru durerea celuilalt.Ne vom iubi pana cand moartea insusi v-a muri.


Timpul nostru e total diferit de cel din lumea reala.Cand suntem impreuna se opreste langa noi si invata ce inseamna rabdarea si cum sa daruiesti ceva fara o anumita conditie...cel din lumea reala trece rapid,fara regrete si fara nici o cale de intoarcere,se impune prin conditie si plata...dar al nostru e ca si absent,suntem singurii care guverneeaza legile iubirii...nu avem nici secunda,nici minut,nici ora intre noi...suntem in afara spatiului masurat...intre dragoste si ura,intre bine si rau...noi suntem totul si nimic.


Cand voi ramane fara nici o amintire in legatura cu tine,te voi gasi mereu intr-o sticla veche de vin,deoarece esti si vei ramane vesnic o seducatoare in rosu cu un gust dulceag de du-te vino pe gatlejul meu.


Gandul ca peste o vreme totul se v-a termina intre noi,ma face sa te doresc si mai mult...la fel ca prima oara cand ne-am privit in ochi daca iti mai amintesti...acum te vreau din ce in ce mai mult,esti ca un drog pentru mine,ma lupt ca sa te am in preajma mea...respir de fiecare data cu gandul ca asta v-a fi ultima clipa si nu voi mai putea sa-ti simt pulsul inimii pe buze...(fa-ma sa te doresc).


Apus de rosu argintiu deasupra amintirilor mele...totul se leaga si se dezleaga in amintirea ta,chiar daca m-ai uitat asemeni unui tablou plin de praf pe-un perete patat de substantele dragostei in toti acesti ani petrecuti impreuna fara regret...dar totusi eu te regret si intotdeauna o voi face deoarece ai fost "acel ceva" din viata mea.De ce nu exista o cale sa imortalizam clipele in care ne doream ca timpul sa se opreasca in loc? De ce trebuie sa ne amintim de acele clipe doar cand suntem prizioneri in abisul singuratatii? Vreau sa mor inauntrul tau,langa inima ta, ca sa-mi ramane sunetul ei intiparit pe vesnicie in timpane...


Prostii...te minti pe tine si...minti mai departe...cat crezi ca mai functioneaza acest aparat ambivalent de tras tepe?! Opreste-te...te roaga o voce din subconstientul tau...Opreste-te!!! Dar degeaba...minciuna e tot una cu inima ta care-ti improasca neadevar prin vene.


Primavara insumeaza renasterea naturii si a omului.Totul in jur se lupta pentru viata,copacii isi formeaza coroana maiestuoasa asemeni unui plaman plin de oxigen,florile se-ntrec in paleta de culori calde si reci,menite sa-ti redeschida alte orizonturi innecate-n apusul soarelui.Pasarile iti incanta auzul si te imbie sa dansezi alaturi de ele dansul tribal al reinvierii.Totul se amesteca si se contopeste asemeni trupurilor de indragostiti in plina noapte de primavara.


Departe de mine gandurile tale bolnavicioase,lipsite de ticurile realitatii sinucigase,pastreaza-le-n amintirea ta,nedescatusate pana in ultima clipa a mortii.


Apune peste sufletul meu durerea crunta a nepasarii,inima iti ingheatza in tacerea gandurilor mele iar sufletul iti bantuie bezmetic in negura mirajelor.


Totul se invarte in jurul unui haos controlat de visele noastre neindeplinite,prabusite pe aeroportul fara pista...


Fara tine as fi doar un cadavru aruncat intr-o groapa comuna,o frunza uscata intr-un copac neatins de adierea vantului,un vis neindeplinit uitat undeva intr-un colt al mintii...un val care spala trupurile putrede de pe mal in loc sa spele sufletele celor care il asteapta...o albina fara nici o floare-n lume...o lacrima ce se scurge pe obrazul tau din nefericire...o vioara ce nu scoate nici un sunet...un apus de soare fara privitori,as fi doar o umbra pe asfalt fara trup.

0 ~Delirari~: