BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Lia


Hello,my name is Lia.

Lia e numele meu mic de fata si vine de la Nemilia.Cunstintele imi spun Nemi,familia Lia.
Am crescut in provincie impreuna cu cele cinci surori mai mari.Eu sunt cea ma mica dintrele ele si cea mai rasfatata.Tata avea intotdeauna cea mai mare grija fata de mine,nu ma neglija niciodata si ma lua cu el in delegatiile de-a lungul tinutului Virginia.Am invatat foarte multe lucruri folositoare in viata de la dansul,ma iubea enorm de mult,fiind unul dintre prietenii pe care mi i-am dorit intotdeauna.

Mama fiind mai grijulie cu cele cinci surori mai mari,m-a invatat ca intr-o gospodarie cei doi soti trebuie sa-si imparta treburile casei si sa-si impace nevoile cu multa iubire.Never i don`t see my parents fighting because of money...or jelouse.
Multi ar spune ca am fost norocoasa inca de mica,am avut tot ce imi trebuia si nu am dus lipsa de nimic.Eu le spun ca familia a avut grija sa-mi ofere bunastarea mintala si fizica in ce priveste crearea personalitatii mele de acum,norocul mi l-au creat ei.Tata a fost piatra mea de temelie iar mama acoperisul sufletului meu.

Tin minte si acum,parca a fost ieri...adunam in fata casei o multime de pietricele si incercam sa-mi cladesc o casuta a mea cat mai rezistenta,desigur pentru mine totul a fost o joaca intr-o zi frumoasa de primavara...cu cat incercam sa le cladesc si sa le asez pentru a prinde o anumita stabilitate,nu reuseam nicicum sa-mi duc casuta spre drumul finalizarii.De multe ori ea se darama din cauza unei usoare adieri de vant...ori din cauza neatentiei,erau o gramada de pietricele plate si albe,slefuite toate exact in acelasi mod de catre natura.
Nu intelegeam care e problema pietricelelor si nu gaseam nici o solutie pentru a le uni.Tata ma privea din coltul casei in timp ce se ocupa de masina lui,se uita la mine de fiecare data si nu scotea nici un sunet,imi era asa de ciuda fiindca nu se sinchisea sa ma ajute sau sa-mi dea un sfat,pana intr-o zi cand am inteles totul.

Tata mi-a aratat pana la urma cum trebuie sa procedez pentru a-mi construi casuta perfecta.
Mi-a spus ca niciodata nu trebuie sa tin cont de materialul in sine,de asezarea cat mai corecta a pietricelelor...nu era obligatoriu sa folosesc doar pietricele,puteam sa folosesc o gramada de lucruri care sa imi stabilizeze constructia.Uitasem in momentul acela cand am pus temelia casutei ca aveam nevoie de o gramada de lucruri,gandul meu era departe,gandul meu era doar la finalizarea ei,ma grabeam sa o termin pentru ca lumea sa o vada si sa aprecieze ceea ce am creat.Vroiam multa atentie si sustinere.
Tata m-a invatat ca cel mai de pret lucru este sa pun sentimente in ceea ce fac.M-a invatat ca dragostea poate sa creeze cele mai frumoase lucruri si poate sa uneasca chiar si firele de nisip pentru a forma un castel de neclintit.Cand adaugi putina dragoste in ceea ce faci totul prinde o alta intorsatura,lucrurile incep sa mearga de la sine,sa se nasca din nimic exact cum ti-ai imaginat ca va fi.
M-a invatat ca am nevoie de daruire si respect,credinta si incredere in mine,daca ai incredere in tine totul iti va iesi la fix.
Tata m-a iubit asa cum mama a avut grija sa iubesc la randul meu.

Acum traiesc in California alaturi de logodnicul meu Paul,dragostea inca ne tine uniti fiindca nu am uitat sa adaug iubire in ceea ce fac.

Cu drag Lia.

0 ~Delirari~: