BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

marți, 8 iunie 2010

The final action



Ceasul ticaie in contratimp pe noptiera murdara,incarcata de somnifere tari si droguri usoare.
Trup dezvelit si muribund din patul enorm situat in mijlocul camerei,incarcat cu ornamente gotice,respira sacadat peste panza alba ce-i acopera tot chipul invinetit.Privea pierduta in lumea ei,undeva sus pe tavanul zgronturos dezbracat de tencuiala pictata in albastrul cerului.Agonia i-a ramas singura hrana pentru psihic...totusi...Lucia e o femeie frumoasa in varsta de 23 de ani,suferinda de cancer pulmonar de peste 3 luni.
Nu mai e mult pana la plecarea ei din aceasta lume,e constienta si pregatita moral pentru procedeul transpunerii si a vizitei neintarziate a siluetei controversate.O multime de umbre ii impanzesc patul si o dezmiarda cu rasuflari reci pe sira spinarii pana la chipul inlacrimat pictat parca in piatra dura de rosu vinetiu.
In coltul din stanga camerei de deasupra capului ei isi deschide pledoaria moartea,cu privirea tintita in pamant si pelerina lunga trasa de-a dreptul crestetului dur si lung,legata la brau cu o franghie impletita curios in noduri enorme,semnificand probabil latul spanzuratilor fara speranta.In mana dreapta tinea strans un pergament negru si gros,asteptand parca sa-l desfasoare de-a lungul camerei pentru a-i citi sentinta vesnica.Din cand in cand mai rostea cate un cuvant de neinteles,intr-o limba dura si seaca iar cand murmurul suparator facea inconjurul camerei ovale,sufletul Luciei tremura si se zbatea inauntrul ei asemeni un leu flamand ce incerca sa evadeze din temnita umilintei.
Cu fiecare ticait a ceasului peretii camerei se ingustau mai mult,candelabrul din dreptul trupului chinuit,leganandu-se asemeni unui spanzurat in lumina obscura a lampei de abajur...dar dintr-un moment pierdut in altul,ziua se transforma in noapte,fosnetul frunzelor ce acopereau fereastra,accentuindu-si ritmul de agitatie.Se stia deja...sosise timpul sufletului si a mortii.
O usa mare din lemn putrezit,ros de carii,aparu din senin inaintea patului,gravata cu cifre gotice,semnificand orele ceasului si timpul ramas pana la deschiderea ei.
Martorii nevazuti din jurul ei isi agitau membrele deasupra coarnelor,sugerand o inchinare zeului intunericului,camera devenise un grotesc altar de sacrificiu,o jertfa haotica in alb si negru,plina de regrete si suspine infundate in sufletul amar al Luciei.
Moartea levita prin camera,suspendata de tavan,cu capul in jos,uitandu-se fix in ochii Luciei,privind departe in inima ei,furandu-i amintirile si intreaga viata,clipele negre si albe,sentimentele refulate,frustrarile si neputinta.Aluneca usor peste trupul ei gol,soptindu-i cuvinte inselatoare la ureche...dar dulci si plinde de esenta,o poseda trupeste pana la eliberarea sufletului,purtandu-l dupa aceea departe...in lumea fara de legi.
Ceasul,acel ceas suparator se opri,timpul luase sfarsit,spatiul se compacta sufocant spre unica fiinta in viata din acea incapere,o strangea ca intr-o menghina,ocrotind-o de alte forte supranaturale ce-i dorea nemurirea in alta sfera a grotescului,tensiunea era pretutindeni,in draperii,poze,carti,tablouri,in bibelourile prafuite ce-ti dadeau impresia ca au prins si ele viata,camera aceea...aceea camera miroasea a moarte.
Usa se deschise cand aratatorul cel mic batea spre ora trei,venise vremea Luciei...clanta cea mare si veche se clintea,usor urmata de un scartait sfasietor,din interior izvorand o intreaga armata de ingeri demoni,scuipand flacari spre patul ancorat de pelerina mortii.Un tipat subtire ca si un ordin de executie misca mana dreapta a mortii pe coasa lunga si aspra...un gest sublim si capul Luciei se rostogoli in gol pe langa tocul usii.
Viata se derula din nou,camera era asezata in ordine ca si inainte...afara era soare,patul aranjat si curat,dar gol.Dar ceva lipsea...ceasul nu mai era pe noptiera.

0 ~Delirari~: