BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

duminică, 11 aprilie 2010

Delirari




Cteodata stau si privesc in gol...sunt absent de fiinta mea si de tot ce ma inconjoara.Sunt transpus in alta lume visand la toate lucrurile rele si transformandu-le in ceva frumos si pur ca privirea ta induiosatoare si plina de afectiune.Cateodata...sunt chiar rupt de realitatea cruda...inlocuind haosul in care ma aflu cu vorbele tale fara patima si vinovatie...cateodata...imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa-ti imortalizez sufletul pe o panza alba de in si sa o expun in centrul universului de parte de multimea de capete fara simtul artistic si al iubirii supreme...sa ramai vesnic langa stele...tacuta si invelita in magie si suspans...departe de perisabilitate si nebunie...cateodata as vrea sa fiu eu in locul mortii si sa am grija ca nu vei pierii niciodata...sa port povara vietii si sa-ti daruiesc toata ceata ingerilor in fiecare noapte cand vei inchide ochii visand la mine...


Ploua marunt...totul e ud si trist pana la piele.Nimic nu mai e normal,echilibrul fragil dintre nebunie si normalitate a disparut cu prima urma de umezeala,lasand in urma dezechilibru si paranoia.Asfaltul patat de sub membrele noastre inflamate tremura neincetat la fiecare pas nesigur,aparand crapaturi si un miros intepator de trup aflat in stare avansata de descompunere.Blocurile se dilata permanent incercand sa se darame din cauza sufletelor agitate dinauntrul lor,acoperisurile se imbotesc sub greutatea stropilor de ploaie.Gustul colorat in albastru rece zace pe limbile noastre striate de aproape un veac,ne este din ce in ce mai greata de corpurile imbracate-n grasime galbuie ce ne traverseaza privirea cand intram in contact tangibil cu ele...luna se crizeaza pe cerul rosiatic,incercand sa-l detroneze pe soarele patratos si fara raze,apocalipsa intarzie sa apara...e undeva departe.


Vreau sa pier alaturi de zambetul tau fermecator,impreuna cu abisul irisului tau albastru...deodata cu ultima bataie devotata a inimii tale...vreau sa ma pierd de nebun prin vasele tale de sange,imbatat de globulele rosii pline de iubire lichefiata...dar degeaba dragostea mea...degeaba...daca te voi pierde pentru totdeauna.Imi ramane doar sa mai trag un fum si sa pornesc spre paradis...


Sec,
Amar
Intr-un pahar
Plec,
Astept
Sa stau mai drept
Joc,
Potop
Si scot un dop
Soc
Lovesc
Dar te iubesc
Inghit,
Vomit
Si scriu un mit
Pitit,
Arunc
Sunt tot un prunc.


Sa ma inchizi ermetic intr-un borcan de sticla murdara si unsuroasa...fara lumina si aer...fara sunet si cosmar de scurtmetraj,imi trebuie doar fum si halucinatii schizofrenice,batai de inima fara puls si culori reci fara gust.Cele opt picioare de care am parte,firave si pline de paraziti insetati dupa cucerire de teritoriu neinfectat,isi fac de cap impletindu-se in noduri de nedezlegat menite sa-mi incurce schitele negre ale planului meu diabolic.Nu am aer...sticla mata ma face sa-mi imaginez corpul deasupra unei populatii destul de vaste a omizilor cu porii infundati de firele de par cleioase.Intunericul imi incolteste in ungherul obtuz al mintii,dorinta nebunie crescand disperat,fara limita.Ma pierd pentru o secunda...fumul viseaza impreuna cu mine la plamanii tumefiati de verdele paradisului,ma asez si contemplu aceasta mizerie ordonata...si imi spun incet...ia o pauza...

0 ~Delirari~: