BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

marți, 19 ianuarie 2010

Inainte de apus




Calatoream impreuna cu sufletul meu pereche spre universuri lichefiate de miscarea vibranta a dragostei.Reuseam sa ne inducem unul celuilalt tot ceea ce gandeam,fara a mai fi nevoie de cuvinte desarte...ne priveam in ochi cateva clipe intelegand dupa aceea perfect ce se afla in interiorul nostru.Nu reuseam sa ne maniem unul pe celalalt,dimpotriva...exista o atractie continua care pastra intre noi un echilibru divin,eram goliti de prejudecati si inhibitii,respiratia noastra era imbibata in aburii de alcool al unirii trupesti,trupurile noastre nu se mai saturau unul de celalalt si mereu o mana o cauta pe cealalta sau o gura pe buzele celeilalte.
Toata diferenta dintre lumea reala si cealalta consta in simplul fapt ca acolo nu se cunostea definitia de saturare,nu existau limite mai presus de cele ale iubirii,pretutindeni existau indragostiti la fel ca si noi care erau sub efectul de transa a iubirii,trupurile lor frematau nestingherite de tumultul senzualitatii,se iubeau patimas,fara regrete...fara ura.
Cateodata aveam impresia ca iubita mea e sensul intregului univers,logica de neclintit a vietii si a pasiunii omenesti,reprezenta ansamblul toturor dorintelor mele,totul se afla in ea si in acelasi timp ea le gasea in mine...existam doar pentru noi doi,zambetul pe care il afisa cand era fericita era asemenea unui copil inocent,absent de ce se intampla in jurul lui,care misca din manute extaziat de corpurile straine din jurul lui.
O strangeam deseori in bratele mele si ii transmiteam toate emotiile mele printr-o simpla atingere,ne intelegeam pana la ultima legatura de ADN care compunea dragostea noastra,aceasta imbinare a destinelor noastre ne-a facut sa intelegem minunatiile vietii si sa ne bucuram de fiecare amanunt in parte,gustam impreuna din dulceata fructului nostru si ne stapaneam setea cu sarutari calde pe trupurile noastre dezgolite.
Dar cand am revenit la realitate...totul s-a schimbat,au aparut suspiciunile si ura,zambetul nostru era artificial,buzele noastre nu-si mai cautau atingerea de altadata,gandurile noastre erau mereu in alta parte,totul s-a daramat asemenea unui domnino...ea s-a luat cu altul iar eu am ramas suspendat undeva intre vis si realitate,dar nu regret...stiu ca altundeva vom fi din nou impreuna...la fel ca doua vietati mici ce nu insemneaza prea mult pentru cei din jurul lor,gata sa le striveasca dragostea la orice pas...oricum...ei vor insemna TOTUL.

luni, 18 ianuarie 2010

Aceeasi poveste



Incerc din rasputeri sa ma regasesc si sa ma gandesc bine la ceea ce imi doresc de la viata aceasta,dar pur si simplu nu reusesc in acest mediu tensionat,necompatibilitatea din jurul meu imi preseaza organele vitale,creierul mi-e stors de aceleasi ganduri sacaitoare de ani de zile,imi imbatraneste pielea de la praful anilor pe care i-am pierdut degeaba,cu niste urme adanci de regrete.Sunt inca tanar dar asta nu va mai tine mult...ooo nuuu...deja incep sa prevad finalul cand imi voi pierde entuziasmul pentru a face ceva formidabil de care sa imi aduc aminte cu placere,pe bune,chiar NU TRAIESC,sunt pur si simplu mai mort decat soldatii ucisi pe toate campurile de batalie din razboaiele precedente.
Oricum o sa plec(ma mut cu altcineva)sper ca dincolo sa imi fie mai bine,sa ma pot regasi sub o alta forma,probabil voi fi un cameleon,silentios si invizibil,dar tot cu aceleasi vicii si ticuri proaste...nu e nici o problema,sunt cameleon de acum incolo,ma va observa doar cel interesat de actiunile mele.Vreau ordine in viata mea si un anumit echilibru interior care e mult mai important decat un echilibru al actiunilor mele in societate...stop...ce-s astea? planuri? la dracu cu ele,sunt un egoist...oare? Egoism= Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora...hmmm....probabil,dar ca sa fiu impacat cu mine insumi,stau si ma gandesc ca pur si simplu nu am pentru cine sa ma interesez cu advarat,nu merita...oricum pana la urma toti te vor dezamagi si te vor lasa balta ca si altadata,nu-i lua in seama...sunt niste umbre care pier impreuna cu apusul soarelui,muste sezoniere.Tot ce conteaza in acest moment este persoana ta,caruia trebuie sa-i acorzi atentie sporita zi de zi,altfel te va parasi intr-un final si vei ramane doar o carapace goala batuta de arsita soarelui pe o plaja pustie,desigur ca nu ti-ai dori asta,poate doar uneori cand ai sentimentul ca esti singur pe lume.
E adevarat,pana la urma toti suntem singuri si trebuie sa trecem prin rahatul asta de viata cu capul sus,sa ne pastram demnitatea pana la ultima inghititura...probabil cei care o fac cu capul plecat le e doar rusine de ei insisi si de ceea ce trebuie sa faca,sa fim sinceri,uneori are gust mai bun cand il condimentam cu putina fericire de aia ce te face sa-i suni pe toti din lista de telefon si sa le spui ca-i iubesti dupa cateva pahare golite.
Sunt din ce in ce mai monoton ca si tine de altfel,nu esti mai presus ca mine,iti place si tie sa stai tolanit si sa te gandesti ce rau iti merge cand observi ca nu te baga nimeni in seama si iti rade sarcastic in fata privindu-te de la etaj.Incerci sa schimbi ceva si vezi ca nu merge,intra ura in tine si incepi sa te scarbesti de tot ceea te inconjora,te descarci cu ajutorul alcoolului la diferite petreceri si iti promiti solemn sa te lasi de fumat,dar a doua zi o iei de la capat si tot asa...pana clachezi in stil mare...eiii...de acolo ai o sansa probabil,dar nu e sigur.

Tragedia vietii nu este ca se termina atat de repede, ci ca asteptam atat de mult sa o incepem. – W. M. Lewis

luni, 11 ianuarie 2010

Ipocrizie



Se trezeste dimineata cu greu,remarcand ca nu mai are energia de altadata ca sa inceapa o viata noua in fiecare zi.Se spala pe fata cu apa rece sa se trezeasca rapid deoarece risca sa intarzie la umilul loc de munca care ii asigura functionarea organismului pe aceasta planeta.Observa ca este din ce in ce mai slab,fata ii este intr-o continua incruntare,iar petele rosii de pe fata ii sugereaza faptul ca are anumite probleme cu tensiunea,transpira abundent in palme si inima ii tresare energic de fiecare data cand se gandeste la seful lui...care il considera pur si simplu un mic copil.Isi soarbe cafeaua dintr-o inghititura,pregatit sa indure cele zece minute de ger amestecat cu nicotina pana la locul de munca,isi uraste viata la fel ca si pe el,probabil mai mult pe el decat viata.Se intreaba adeseori de ce nu reuseste sa fie ca ceilalti...pur si simplu nepasator si obscen.Considera ca toata aceasta repetare nefireasca a evenimentelor din viata lui e doar un impas temporar si ca norocul ii va surade cat de curand...dar in adancul sufletului isi da seama ca se insala pe el insusi,ca sa poata sa mearga mai departe prin acest rahat imens in care se afla.
Nimanui nu-i pasa de el,poate doar superficial,il afecteaza chestia asta intr-o oarecare masura dar s-a obisnuit la fel ca si cu locul de munca.Dragostea pe care o cauta e prea perfecta pentru lumea in care traieste,iluziile si fantasmagoriile ii tin de urat cateodata cand singuratatea il copleseste impreuna cu depresia.
Se asteapta la prea multe si presupune ca de aceea nu prea ii reuseste nimic din ceea si propune,viata lui e cladita printr-un tunel care nu are capat de iesire,sapa adanc cu unghiile de fiecare data,dar nu da numai peste pietre colturoase si amintiri pe care nu reuseste sa le stopeze intr-un sertar al mintii,lipite cu o eticheta simpla:caz clasat.
Isi doreste enorm sa dispara definitiv cand este lovit de ignoranta si sentimente perfide,nu-i mai tolereaza pe cei din jurul lui cand ii observa cat de superficiali si ipocriti isi joaca numarul milei.Ar vrea sa-i ucida cu sange rece,sa le lase craniul zdrobit cu creieri siroind spre gura de canal ca dupa aceea sa le sopteasca la ureche:acum este mai bine si pentru mine si pentru tine,dormi in pace.
Nu are nici o figurina mistica iluzorie pe care sa o slaveasca si sa i se inchine cu admiratie,nici un tablou,infatisand omul perfect sau vreo alta reprezentare a ispasirii,crede doar in dragoste,isi pune toate sperantele in puterea ei miraculoasa de-al trezii la realitate.Spera sa cunoasca doar dulcea ei suferinta,sa-i deschida ochii infingand in el un cutit incins,urlandu-i in fata ca o curva disperata:Trezeste-te dracului!esti doar un animal ca si cel de langa tine,asa ca fa-ti traba de caine!
Dar el nu...e doar un biet.Sper sa-i zdrobeasca cineva capatana!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Incomplet



Incomplet.Atat pot sa spun despre mine.Caut de multi ani acea piesa data naibii si nu reusesc nicicum sa o gasesc,e pierduta undeva in abisul sufletului meu,probabil zace neajutorata intre atatea piese ce compun un puzzle magnific,daca as sti cum sa le potrivesc...dar probabil e descompusa de indiferenta,in mai multe parti...inegale intre ele.
Putrezesc pe dinauntru,viermii societatii imi mananca sensibilitatea simturilor,sentimentele imi sunt atrofiate iar emotiile amputate fara anestezie de catre ciudateniile cu chip de om.
Incerc sa ma regasec in propriul eu dar nu reusesc deoarece e plecat in delegatie impreuna cu inima mea pe insula fara nume,creata de constiinta mea de care m-am despartit de mult printr-un divort in care i-am cedat toate bunurile mele interioare,desigur ca mi-a intentat un proces creierului privind abuzurile nocturne care se manifestau fara voia ei,uneori chiar si in timpul zilei.Procesul nu a durat mult,sentinta a fost scurta si irevocabila.Martorul acestor intamplari a fost inima care fara voia ei a trebuit sa ma paraseasca,fiind constransa de anumite imprejurari intimidatoare...i s-a promis incetarea fluxului sangvin daca nu este de partea acuzarii.
Din acel moment Farul Universului peste care am presarat atata pasiune arzatoare,intarit cu lacrimi sarate s-a daramat in marea fara cuvinte a tinutului fagaduit dorintelor neindeplinite.Chiar si adapostul umil al milei a fost strivit de buldozerul infailibil al urii.Soarele apune pentru ultima oara in acest taram nefinalizat,innecandu-se in orizontul iluziilor care au invadat chiar si ultimul colt al adevarului.
Carja care mi s-a facut cadou neputintei mele este una din otel austenic,ornamentata cu piele intoarsa de morelia spilota,menita sa-mi cauterizeze ranile adanci.O folosesc usor si deja imi este chiar draga,o iau cu mine peste tot si ma laud cu frumusetea ei.Seara cand o las langa noptiera si nu reusesc sa adorm,ma uit la ea si ii dedic cele mai frumoase versuri de glorie iar cand incetez asupra acestei ticalosii incep sa plang cu plapuma trasa peste cap,sperand sa ma sufoc intr-un tarziu si sa-mi iau adio fara nici o urma de regret de la aceasta condamnare,dar nu reusesc...trag plapuma si inspir o gura de aer inchis,adormind in nestire.
Uit de unde am plecat si incotro o apuc,bezna beciului in care ma aflu nu-mi ofera o raza de lumina cu ajutorul careia pot sa gasesc scarile destinului,tevile care se afla langa mine si prin care circula deseurile de deasupra mea imi tin de cald atunci cand sunt la un pas sa ma dau cu capul de zidurile ignorantei...


Prefa-te ca esti aici cu mine,doar tu si eu,nimic mai mult.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Sclavism




Suntem captivi intr-un sistem lipsit de amuzament,ce nu lasa loc intimitatii si a vietii de familie,care este stalpul acestei societati democratice.Avem prea multe `ispite` in jurul nostru care ne deraiaza de la normalitate la anormalitate.La lucru majoritatea dintre noi suntem niste simpli sclavi pe o plantatie pe care se seamana doar boala si ignoranta.Ne asuprim sentimentele fara remuscari si ne controlam emotiile mai bine ca oricand,transformand minciuna in adevar pur.Ne credem chiar si pe noi din moment ce asa ne impune sistemul in care traim.(`Ori esti de partea noastra,ori nu mai existi`).Parerea noastra personala conteaza prea putin deoarece nu este nevoie de roboti care gandesc ci doar de niste sclavi,fara drepturi omenesti si fara initiativa.
Unde dispare libertatea despre care vorbesc toti marii conducatori ai acestei lumi? dreptul de ati exprima ofurile si ideile tale?...nonsensuri,nimeni nu mai are timp sa te asculte sau sa se uite in ochii tai sa te descopere pe TINE,CEL adevarat.Mediocritatea curge in sangele nostru ca si vinul de proasta calitate pe gatlejul unor nesatisfacuti.
Trebuie sa recunoastem ca eu si cu tine am putea face mult mai multe pentru cei din jurul nostru daca i-am lua cu binisorul si i-am pune sa aleaga intre doua lucruri in care consta toata viata lor,probabil dupa aceea ar lua si ei unele masuri si totul s-ar transmite in lant la fel ca si prostia.
Suntem corupti cu promisiuni ce nu se refera la noi,uitam cat de egoisti suntem fiecare in parte...si de ce nu ar fi si cel de acolo?,oricum asta nu mai conteaza asa de mult deoarece acum se merge in linie dreapta,eu spun!tu faci.
Iti bate inimica in piept la fel ca picamarul in mainile unui muncitor cand trebuie sa dai explicatii pentru o anumita problema,dispare responsabilitatea pe care o aveai mai devreme,simtul raspunderii iti este zdruncinat de consecintele pe care o sa le suporti dupa incheierea convorbirii,banul este deja stapanul tau iar tu esti sclavul lui care il va sluji necontenit zi de zi,asa cum se cuvine.Cand ai un leu in buzunar parca nu ai avea nimic,dar leul acela valoreaza mult mai mult decat ti-ai putea inchipui,insumeaza libertatea ta.
Desigur cand nu o sa mai fim sclavii bunului nostru propriu o sa intelegem ca nu suntem inrobiti de nimic si de nimeni,libertatea exista fara doar si poate,dar din pacate ne este infatisata sub forma imbietoare a consumului de materiale polunte,excese in imbracaminte,mancare si distractie,asta nu inseamna libertate,inseamna inrobire.
Tot ce vedem in jurul nostru este perisabil,atat timp cat pantecele nostru o sa gandeasca de unul singur si o sa fie cel care o sa aleaga necontenit,o sa fi un instrument de exploatat pe termen lung cu garantie(Daca nu mai functionezi te refacem noi,nici o problema,dar prima data platesti`)
Unde e amuzamentul pana la urma in toata aceasta chestie?trebuie sa fie unul..aaa...da...e cu subinteles...NE ASTEPTAM LA MINUNI.

marți, 5 ianuarie 2010

O piesa fara nume



De fiecare data e la fel,nimic nu se schimba chiar si scena ramane aceeasi impreuna cu oamenii care se holbeaza la ea.Totul e trecator imi sopteste cineva de la spate,la fel ca si dragostea...se naste isi atinge punctul culminant si dispare in neant ca si cum nu ar fi fost vreodata,ma trece un fior pe sina spinarii si refuz sa cred asa ceva,imi spun ca nimic nu e mai presus ca dragostea oricat de important ar parea acel ceva.Totusi ceva se prabuseste in mine cu aceea soapta si privesc mai departe spectacolul hipnotizant al vietii.Totul se desfasoare intr-un cadru restrans,e intuneric,ma simt singur dar totusi sala e plina,ii simt pe cei de langa mine si mai mult decat atata ii privesc in ochi si cu o oarecare vinovatie,ne dam seama pana la urma ca toti suntem complici la cea mai mare minciuna,aceea ca nimic nu dureaza vesnic.
Actorii rabufnesc haotic cand in plans cand in ras,grimasele de pe fata lor sugereaza faptul ca totul trebuie amplificat la maxim si nimic nu trebuie lasat anapoda sau la intamplare,totul trebuie exploatat si consumat de orice energie pana la refuz chiar si suflul care ne mai tine in viata.Informatia ce se transmite publicului pe cale vocala si viziuala este una ambigua fara prea mare interes(`traiti-va viata,inecati-va in ea si va hraniti din trupul si sangele ei ca si un animal de prada infometat in miezul nopti,pana da-ti totul afara ca sa va scarbiti si sa muriti cu gura cascata de mai mult si mai mult...`)
Privesc totul cu o oarecare greata acest spectacol sinucigas,dar ma obisnuiesc pana la urma cu gandul ca si eu fac parte din acesta scena mare si pana la urma cortina se va lasa indiferent de ce va fi.Acum sunt scarbit si nepasator fata de cei din jurul meu,nu mai conteaza cum percep dragostea si ma inchid in mine la fel ca un melc in cochilia lui cand isi simte amenintata intimitatea.
Sunt la fel ca tine,un oarecare pierdut in multime,inghesuit pentru o bucata de vis neimplinit,prizioner intr-un sistem ce nu face diferenta intre intre dragoste si pornografie,vreau sa urlu dar plamanii imi sunt obositi de viciu si nu mai am puterea sa silabisesc acel oftat perlung,respir in reprize si imi poluez creierul cu o particica bolnava de divertisment.
Eu sunt aici si tu esti acolo,niciodata un intreg perfect,intotdeauna singuri.

Fara cuvinte



De obicei cand ramanem fara cuvinte,meditam sau stam si ne uitam in gol,intr-un punct fix,ne fixam un canal vizual in care ne lasam starea trupeasca si purcedem in cea sufleteasca.Ne trec o multime de lucruri prin gand in acel moment,analizam si iar analizam sau pur si simplu visam...calatorim departe de tot ce ne inconjoara,incercam sa fugim din locul in care ne aflam,sa facem ce ne dorim cu adevarat sa spunem lucrurilor pe nume exact in acel moment,dar parca nu putem...ceva nu ne lasa...ne simtim legati si fara scapare,iar in acel moment urmeaza intrebarea retorica care ne trezeste din calatoria noastra:`Sunt cu adevarat liber?`, `Pot sa fac ce mi-am dorit cu adevarat?` dar cunosc raspunsul deja,l-am vizualizat inaintea mea de atatea ori sub atatea forme incercand sa-i schimb intelesul...dar NU am reusit.
Ma desparte un pas sa pasesc in lumea oarba a dragostei,sa ma arunc in capcanele ei si sa-mi spun ca nu-mi pare deloc rau ca fac acest salt.Dar pentru ce toate acestea?...desigur ca stiu...ca sa sufar DIN NOU,sa pot urca mai sus pe treapta experientei si a maturitatii...oare?
Presupun ca dragostea nu are nimic de castigat de pe urma mea sau a ta,probabil doar putin amuzament ironic.Cand e vorba sa semnezi contractul si sa alegi sa iubesti sincer nu observam ca mai jos e scris cu litere minuscule:`Nu ne asumam nici un risc daca dragostea nu e reciproca` si naivi semnam...ce va urma ramane de vazut,atata timp cat nu se incalca articolul fidelitate(visam in continuare si ne trezim brusc:`Ceva nu va merge`).
Desigur atata timp cat nu vedem jumatatea plina a paharului si nu suntem optimisti,totul va merge cat se poate de prost sau chiar mai rau,asemeni unui exercitiu de parasutism cand X se trezeste cu niste probleme majore si afla ca e fara parasuta de rezerva...se afla in plina libertate aeriana iar jos il asteapta ceva ce il va marca definitiv si irevocabil(nu se stie...).

Ne nastem fara voie
Iubim fara sa ne pese
Credem fara credinta
Traim dupa regulile altora
Si murim fara impacare.

duminică, 3 ianuarie 2010

Cateva cugetari...



Jocul ielelor capteaza sufletele ratacite de amorteala dragostei si le transpune in universul muribund al lumii reale,sfasiate de inimaginabilul vartej de sentimente precoce...

Totul se invarte in jurul nostru in cea mai latenta stare posibila,inainte de a muri totul ia amploare si ni se infatiseaza viata intr-o maniera mai rapida ca si o scanteie.

Daca am putea sa gandim in concordanta cu ceea ce simtim am putea gasi calea spre adevar ori sinceritate.

Daca am exista sub forma creaturilor plasmuite de imaginatia noastra,am fi doar niste inchipuiri...

Desprea latura interesanta a eului meu



In urma cu putin timp mi-am descoperit o noua latura a eului meu de care nu am stiut nimic,am ramas putin uimit si am inceput sa o explorez cat de cat.Totusi...am descoperit-o intamplator prin intermediul unei persoane(nu vreau sa dau mai multe detalii despre ea,decat ca e de genul feminin si are niste ochi superbi)peste care am dat tot intamplator pe un chat,era tare simpatica cand conversam cu ea si am inceput sa o simpatizez,culmea e ca la varsta ei are mentalitatea unui om destul de matur,foarte sigura pe ea si pe principiile ei.Destul de interesat e faptul ca avem multe in comun la capitolul viata si dragoste.
A inceput sa imi povesteasca despre pasiunea ei legata de tot ce reprezinta intunericul,culorile inchise si muzica rock,nu sunt atras de acest gen de muzica deoarece chiar nu-l inteleg si oricat m-as stradui sa-i descifrez o parte din placerea acustica pe care o gasesc altii imi ramane total indiferent in continuare.
Curios e faptul ca imi place muzica gotica,am si o formatie preferata cum ar fi Theatre of Tragedy,oricum mai explorez acest domeniu caci inca sunt la inceputul lui si nu pot sa spun ca cunosc prea multe.Iubesc pozele gotice si cele condimentate cu sadim sau chiar lugubre pentru unii.
Am sa fac o mica paranteza si am sa citez de pe site-ul lux-noctis despre o mica parte ce inseamna gotic:`Vizual vorbind, goticul se inpira din imaginarul romantic ce implica spectrul horror de fantome, vampiri, culori sumbre, lugubrul, morbidul, misticul, toate filtrate estetic si transformate in arta, precum si din arta gotica. De asemenea se inspira din filme precum “Dracula”, “Nosferatu”, “The Crow”, “The Hunger”, “Interview with a Vampire”, “Nightmare before Christmas”, “Beetlejuice” si altele ce au o tematica mai mult sau mai putin gotica. Daca am analiza literar, goticul se inspira atât din fictiunea goth cât si din curente literare precum romantismul, simbolismul, trupele Paralysed Age sau Arc Gotic alegând versuri din opera lui Bacovia pentru melodiile proprii.`Acestea fiind spuse pentru mine inseamna romantism si contemplarea frumusetii intunericului.
Revenind la personajul care m-a ajutat sa imi aflu aceasta parte interesanta si pot sa spun excitanta din unele privinte,mi-a facut cunoscuta o calitatea de-a ei pe care am gasit-o destul de interesanta adica de a vedea frumosul in tot ceea ce inseamna urat,de a vedea lumina din intuneric si de a descoperi in tot dramatismul vietii o sursa neinfinita de speranta si de dragoste ascunsa.
Imi pare bine ca o cunosc deoarece am aflat ca sunt o gramada de oameni de la care poti invata foarte multe lucruri noi si care ti se pot asemana izbitor...ca si o jumatate de-a ta lasata undeva la capatul lumii ca tu sa o gasesti intamplator pe un chat(cam banal).Presupun ca am o oarecare inclinatie spre dramatism,imi plac scenele care ma misca emotional si imi formeaza anumite emotii care imi napadesc subconstientul si sufletul la fel ca si primul pahar de vin sorbit cu pofta dupa o zi in care imi spun incontinuu `Asa nu mai merge...`
Pot sa spun ca toate aceste chestii merge mana in mana cu singuratatea si tristetea,neintelegerea sociala si incercarea de a parea diferit de tot ceea ce ma inconjoara.Moartea insasi reprezinta singuratate,tristete si neintelegere,pentru mine e un mod de a intelege viata asa cum e.
Pentru a vizualiza un clip superb realizat de Tim Burton,da-ti un click pe titlu.

Ganduri negre



Luna devine rosiatica iar soarele palid ca si un cadavru in amorteala mortii ce cutreiera padurile fara de intins a paradisului...ceata umeda si sunetul disperat al durerii strabat campurile crosetate in trupurile aflate in extaz de placerea continua a orgasmului carnal...intunericul acut dizolva carnea umana,lasand in urma vasele sfartecate pline de sange,amestecat cu un miros greu de putrefactie,chipurile umane se schimonosesc de durerea crunta a organelor desecate iar pupilele li se dilata de cel mai pervers sentiment uman...restul se reduce la explozia solara

Iarna,anotimpul depresiei



Consider ca multa lume este deprimata in acest anotimp sleit de puteri,cu nuante de gri si alb care persista pana la paranoia sau chiar pana la frica de a nu mai vedea o raza de soare sau macar o nuanta de verde care sa-ti redea optimismul pentru viata.Nu-mi place iarna mai ales sarbatorile,ma simt destul de singur si nevrotic in preajma lor,imi place doar sa urmaresc agitatia nestavilita a ”robotilor” care se invart prin tot orasul colindand hypermarket-urile,frenezia continua pentru ca totul sa iasa perfect,o stare de amuzament pentru mine cand vad atata rispisa de energie si resurse.Omul devine irational,nu ne mai gandim unul la celalalt,uitam pur si simplu si de noi insine si ne lasam teleghidati de instinctele animalice care se trezesc in noi de fiecare data cand se da startul pentru ”sarbatorile crestine”.
Sunt de parere ca toata acesta piesa comica nu inseamna pentru noi decat saturarea simturilor noastre pana la refuz ca dupa aceea sa cadem intr-o stare de indiferenta si deprimare totala.Cand totul ia sfarsit parca ne dam seama...”Pentru ce atata osteneala si nervi distrusi degeaba cand totul revine la normal dupa aceea?”...asteptand urmatorul salar umil,ca sa ne continuam vietile jalnice pana la urmatoarea ”sarbatoare crestina” pentru a ne bea mintile si mai grozav decat inainte...mai trebuie sa trecem si prin povestioarele dezgustatoare...”Wow frate ce m-am rupt in gura de anul nou,am reusit sa ma intrec pe mine insumi(ce grozav sunt)”.
Unde e linistea sufleteasca de care avem nevoie toti si iubirea pe care trebuie sa ne-o impartasim cu ocazia acestor sarbatori,imbratisarile care ne elibereaza de frustrari,gandurile sincere si exprimarea sentimentelor ce ne leaga unul de celalalt in acest vartej fara sfarsit care are doar un singur scop:autodistrugerea.Inclin sa cred ca toti asteptam unul dupa celalalt pentru a ne scoate din groapa in care am cazut si in care zacem pentru a fi ingropati necontenit si uitati pentru totdeauna.Ca sa ne putem salva trebuie doar sa intelegem semnificatia cuvintelor iubire si darurire...pe care eu inca incerc sa o inteleg cu adevarat.
Asadar iarna aduce in sufletele noastre pustietate si frig,ne ingheata sentimentele si ne lasa plictisiti in fata micului ecran poluat de oamenii cu tenul tuciuriu.

Begin a new life...alaturi de mine



Afara ninge,e frig si ceata...ma deranjeaza lumina reflectata de zapada in interiorul sufrageriei mele si as vrea sa ma adapostesc cumva de intensitatea ei dar nu reusesc,probabil sunt obisnuit sa rabd cam tot ceea ce ma deranjeaza si ma irita.
Sunt bine dispus,nu am nevoie de cafea si de niste cuvinte artificiale precum ”Buna dimineata!” sau ”Cum ai dormit?”...prefer sa stau linistit in fata laptopului si sa imi pierd timpul aiurea stiind ca va mai trece inca o zi la fel ca si cea anterioara ei.Am hotarat incepand cu cateva secunde inaintea anului nou sa fiu mai hotarat cu mine insumi,sa am curajul sa fac ceea ce imi doresc si sa nu pornesc niciodata la drum fara un zambet sincer lasat in urma...chiar incep sa cred cu certitudine ca am uitat cum sa zambesc cu adevarat sau cum sa rad sincer la o faza comica,am inceput sa fiu tot mai crispat si incruntat,probabil ca imi lipseste dragostea pe care am cautat-o cu disperare atata timp.Dar anul acesta NU! o voi lua de la capat si voi invata din nou sa zambesc si sa rad ca si altadata,voi incerca sa imi recapat increderea in mine pe care mi-am pierdut-o cu multi ani in urma si sa pun bazele unei noi armonii interioare.
Simt ca anul acesta va fi inceputul unui nou capat de drum pt mine deoarece voi incerca sa schimb ceva in mentalitatea mea de cetatean al acestui popor pe care multa lume il crede pierdut,si schimbarea aceasta va incepe prima oara cu mine si apoi cu tine...